Un nume: Păunescu Adrian

      Da, este interesant ce ai dorit: prin inversarea topicii numelui şi
prenumelui l-ai coborât pe marele poet printre oamenii obişnuiţi. De fapt el
este printre oamenii obişnuiţi într-o ipostază comună şi totuşi concentratoare
de energii multiforme, proprie geniilor. Nu cred că poeziei tale i se poate
reproşa veneraţia în …exces, dacă pot să spun aşa, pe care o manifeşti faţă de
poet. Atât timp cât eşti sincer în trăire, arta ta este AUTENTICĂ. În creaţia
artistică acest lucru este foarte important. Eşti totuşi prea mirat faţă de
atitudinea lumii. Înainte de facerea lumii, Creatorul ştia un mare adevăr:
Dragoste cu de-a sila nu se poate, adevăr pe care noi încă îl mai descoperim
după mii de ani „faceri şi desfaceri“ ale lumii, cum se exprima însuşi Păunescu
într-o poezie dedicată lui Eminescu: „Într-o lume relativă/Ce-a făcut şi-a
desfăcut...“ Paradoxal, dar din acest punct de vedere, cei care declară că nu ne
iubesc sunt de apreciat, în sensul în care ei afirmă un adevăr pe baza căruia
noi putem evolua mai clar în univers. În general marile probleme ale lumii au
apărut şi apar din cauza duplicităţilor în jurul cărora gravitează mii de
interese, care mai de care... Din acest punct de vedere viaţa noastră nu ar
trebui să fie întristată fiindcă ceilalţi, fie ei şi majoritatea, nu sunt ca
noi, ci ar trebui mai degrabă ca viaţa să fie o căutare a acelora care ne sunt
asemenea. Pentru că ei există, lucru confirmat pe deplin de Legea rezonanţei
care funcţionează ceas în Univers.
      Foarte frumos şi în stil păunescian ai compus: Poetul este medicul de
gardă/Ce opereaza doar cu pana sa/Sădind un dor în sufletul de floare/Ce are
bucuria de-a canta .    

     Fie ca geniul poetului să-ţi mai trimită zâmbete celeste! Pa ! Florin.