de Teodor Munteanu
Suntem pierduți cântând aiurea-n crâșme
În mediul bahic îmbibat de fum
Orbecăind printre atâtea sticle
Nu știm că demnitatea noastră-i scrum.
La ce e bun să tot cântăm la imnuri
De libertate, de popor și neam.
Când însuși folkul zace-n închisoare
Vândut amar de ieftin în local.
Ca și o curvă noi, folkiștii țării,
Ne vindem pentru-o bere și țigări
Ca un soldat ce doarme prin tranșee
Noi suntem pasageri prin niște gări.
Dacă ne vindem ieftin sănătatea
S-o facem pentru-al țării viitor.
Copiii noștri nu știu că există
Și altceva decât televizor.
E timpul să ieșim din închisoare
Și să intrăm prin școli să deșteptăm
Fiorul conștiinței naționale
Căci noi cântăm de patrie și dor.
Alături de profesorii din scoală
Noi am putea să imprimăm un crez
Dar pentru asta, draga frate, spune :
"De astăzi eu din crâșmă vreau să ies! "
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu