Și totuși păcăleala

de Teodor Munteanu

Eu nu mai am de-acum vreo îndoială
Că totu-n jur e-o mare păcăleală.
În lumea care-i plină de contraste
Minciuna e intrată pân' la oase.

Ciudată este lumea noastră toată
E ca o cană ce-are toarta spartă.
Ceva lipsește ca să fie bine
Iar viața într-un singur fir se ține.

E mult prea multă ură și minciună
Nici nu mai știm ca să privim la lună.
Am înghețat în geruri de simțire
Căci oamenii uitat-au de iubire.

Prea frust și arogant azi lumea minte
Școlarul pe profesor și părinte,
Părintele la răndul lui mimează
Că-i grijuliu și c-are mintea trează.

Bărbatul pe nevastă o înșeală
Și-n asta vede un motiv de fală.
Femeia e stresată de nimicuri
Și de facturile ce vin în plicuri.

Cu rudele să fii cu grijă mare
Căci cel de-aproape vrea să te doboare.
Iar egoismul este astăzi lege,
Degeaba speri relații să se-nchege.

Se vând otrăvuri ca și alimente
Căci astăzi comerciantul frust de minte.
Politica e-o sursă de salarii
Căci oamenii prea mult iubesc azi banii.

Suntem orfani de mamă și de tată
Și nu mai cred că vom vedea vreodată
O lume guvernată de iubire
Minciuna ni-e deja intrată-n fire.