Apocalipsa

de Teodor Munteanu

Un râs şi o batjocură e astăzi
A noastra ţară ce fusese-o floare
Cum poţi să treci din primăvară caldă
Direct în iarna grea fără ninsoare?

E secetă în ţară şi în inimi
Fiindcă cei dragi s-au dus cu toţii-afară.
S-au dus sa caute un loc de muncă
Printre străini şi vorbe de ocară.

Pe drept cuvânt suntem văzuţi în negru
Căci ne-am grăbit ca să ne vindem ţara.
Aici stăpân nu mai e dunăreanul
Ci doar străinul care-aduce iarna.

O, iartă-ne, mărite Ceauşescu,
Căci n-am ştiut că suntem trădători.
De ai vedea în ce hal este ţara
Ai vrea încă o dată ca să mori.

Îmi este frig şi-mi este dor de ţară
Aş vrea s-o văd ca un copil zâmbind.
Cum poţi trăi când n-ai un loc de muncă?
Fără Iisus nu e nici un colind.

Trăim acum apocalipsa ţării
Căci am ştiut să facem totul scrum.
Am prefăcut vreo zece mii de fabrici
În loc viran şi-ntr-o perdea de fum.