tag:blogger.com,1999:blog-5139919166955151445.post2938349801203729127..comments2023-07-29T20:11:07.642+03:00Comments on Teodor Munteanu: E-mail de la Florin Finaru : Despre opiniile ...scamÄTeodor Munteanuhttp://www.blogger.com/profile/02895883373432579061noreply@blogger.comBlogger1125tag:blogger.com,1999:blog-5139919166955151445.post-5047914733082814052010-11-16T05:33:38.371+02:002010-11-16T05:33:38.371+02:00(Ziarul de Iasi, 16 noiembrie, autor: Bogdan Cretu...(Ziarul de Iasi, 16 noiembrie, autor: Bogdan Cretu)<br />http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/adrian-paunescu-intre-poet-si-idol-al-tribului~ni6r8t<br /><br />(fragment)<br /><br />Adrian Paunescu a inceput insa cu doua-trei volume de poezii care il anuntau ca pe unul dintre cei mai buni poeti ai generatiei sale. Ultrasentimente, Mieii primi si Fintina somnambula sint carti valabile si azi. Sigur, in anii '60 ele lasau o impresie mult mai puternica decit o pot face azi. Ceea ce a urmat, cariera politica, agitatorica a scriitorului i-a stricat si opera. Poezia civica a lui Adrian Paunescu, pentru care atita il lauda sau il scuza multi, nu este, de fapt, poezie; este gazetarie versificata. In cadrul generatiei sale, Adrian Paunescu ramine clar in urma unor poeti precum Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Ion Alexandru; mai mult decit atit, daca il raportam la poezia care s-a scris dupa 1948, el nu are cum sa fie pus alaturi de Leonid Dimov, Mircea Ivanescu, Emil Brumaru, Mihai Ursachi, Virgil Mazilescu, Ileana Malancioiu etc. Pe toti ii copleseste, e clar, prin cantitate. Eu unul cred ca poetul Adrian Paunescu s-a sinucis atunci cind a ales sa devina o persoana publica, un idol al tribului. Or, asta nu se putea face inainte de 1989 decit situindu-te, cu arme si munitii, cu trup si suflet, de partea puterii. Orice ar spune unii si altii, oricite scuze ar inventa, oricite texte aluzive ar identifica, adevarul evident este acesta: Adrian Paunescu a fost nu doar un poet de curte (ca si Corneliu Vadim Tudor, dar net mai bun versificator), nu doar un adulator al cuplului Ceausescu, ci un propagandist de prima marime al regimului comunist.<br /><br />Cenaclul Flacara a fost, ca unica alternativa la "divertismentul" oficial, un instrument<br />de propaganda extrem de abil, realizat sub stricta supraveghere a Partidului Comunist. Demonstratia a facut-o, intr-o carte mai veche, Paul Cernat. Ca il pling acum toti menestrelii nu e de mirare. El i-a scos din salile caminelor culturale, unde aveau citeva sute de spectatori si i-a adus in fata unor stadioane cu zeci de mii de oameni. Si totusi, nu pot sa nu remarc: acest gen muzical, care este folkul, limitat si mediocru prin natura sa, a fost, la orgine, unul protestatar. Trebuie sa fii genial, ca Bob Dylan, ca sa faci muzica mare dintr-o chitara si citeva versuri. Iti trebuie insa obligatoriu atitudine anti-sistem. Or, in cadrul Cenaclului Flacara, muzica folk devenise o lalaiala obedienta, patriotarda, pe linia nationalismului ceausist din anii '70 si '80. De acord, tinerii erau multumiti, era totusi altceva decit Cintarea Romaniei (eu as spune ca era o versiune mai relaxata, desi la fel de atent controlata), dar in timp ce in Occident existau mari trupe precum Led Zeppelin, Deep Purple, Rolling Stones, Black Sabbath ori Iron Maiden, in Romania in voga erau Victor Socaciu, Ducu Bertzi, Stefan Hrusca ori, si mai rau, Vasile Seicaru. Spiritele rebele nu au facut multi purici sub obladuirea lui Paunescu: Pheonix, Vali Sterian au dezertat rapid. Eu unul cred ca in urma acestui fenomen ramine o muzica pe care inca o mai asculta "generatia in blugi" a acelor ani, care nu avea acces<br />la ce se cinta afara, pentru ca asta le hraneste nostalgia. Este un atasament afectiv, nu valoric. Dar aceasta muzica va disparea odata cu generatia crescuta sub fascinatia Cenaclului Flacara. Sigur, nu neg exceptiile, dar acestea sint cam putine.Anonymousnoreply@blogger.com