Anotimpurile

Sunt patru la numar fetite
Se schimba-ntre ele mereu
Ele se numesc anotimpuri
Hai cânta si tu ca nu-i greu.

Cu-n snop plin de pâine in brate
Ca razele soarelui blând
Ne-ndeamna sa mergem la mare
Desigur pe vara o cânt.

Cu struguri cu mere si pere
O vezi pe colina zâmbind .
Bogata-i si darnica-i toamna
Va jur c-o iubesc,zau ,nu mint!

Printesa cu mantia alba
Lipeste stelute pe geam
Când vine ne-aduce Craciunul
Un tainic si sfânt talisman.

Natura din nou prinde viata
Când vine-aducând ghiocei.
E-un susur vioi de izvoare
Frumusetea ei sa o bei.


Teodor Munteanu