Mai tare sau mai blând

 de Teodor Munteanu


Poetul  a plecat in lunga noapte
Lăsându-ne tezaur al său gând
Transpus in zeci de mii de-acorduri fine
Cântate când mai tare când mai blând .


Poetul a plecat în nemurire
Suntem mai singuri pe un trist pămant .
Dar vocea lui în noi mai spune versuri 
Rostite când mai tare când mai blând .


Poetul a plecat dar e aproape
E România prinsă în cuvânt .
E lângă noi şi ne recită versuri
Cu tonul său mai tare sau mai blând .


Poetul e acum în dorul nostru
Ne mângâie pe faţă ca un vânt
Noi il iubim şi-l vom cânta întruna
Mai tare uneori sau poate blănd .


O lacrima coboara-acum pe faţă
E ca o picătură dintr-un vers.
Robotic continuăm a noastră viaţă
Tăcuţi ne ştergem lacrima din mers .


Plutesc corăbii pe o mare-ntinsă
E Marea Eleganţei în Gând Bun 
Mă rog la Dumnezeu să ne iubească
Şi să-l trimită iar  pe Moş Crăciun .


Să ne aducă-n tolbă bunătate
Nu-i cer cadouri lucruri care pier .
Aş vrea românii să iubească arta 
Artiştii să nu plece toţi la cer .






Asta e a 5-a poezie (de duminica scriu in fiecare zi cate una ) scrisa probabil de Adrian Paunescu ( i se recunoaste stilul ) care prin mine ne trimite mesaje de dincolo de Styx .