Pădurea de Florin Fînaru

Pădurea

de Florin Fînaru

Pădurea e templul pământului mamă
Şi raiul terestru ce-adună tăcut
Inele în arbori cu ţara de-o seamă
Zidiri verticale din humă şi lut.

Pădurea mă cheamă în inima-i caldă
În jocul ei verde pe braţe de vânt
Mă strigă solară, cu raze mă scaldă
Prin frunzele-i şoapte în dulcele cânt.

Pădurea e leagănul trupului ţării
Poveste-mpletită din vremuri străvechi
Din creştet de munte la freamătul mării
Şi-n nopţile sfinte cu stele perechi.

Pădurea ne creşte în suflet şi-n glie,
Iar verdele-i sacru dă vieţii contur
În pace veghind capodopera vie
Chiar cerul se-mbată din aeru-i pur.

Şi vede înaltul prin geană de lună
Pe spaţii plăpânde rodind efemer
Pădurea crescându-i pe toţi împreună
Pădurea unită spre muguri de cer.