Am un defect: sunt tânăr și trăiesc!

de Teodor Munteanu

Mai merită să scrii o poezie
Când sunt în jur atâția câini haini?
Când omul e-un robot de 3 parale
Mai merită culturii să te-nchini?

Suntem asteroizi prin căi lactee,
Cultura e o piatră dată-n cap.
Nemernicul se scarpină-n ureche
Când tu ca să-l trezești îi dai un hap

De muzică și vers ce au valoare,
Nu porcării ce n-au nici un substrat.
Noi suntem campioni la lighioane
Și-i foarte greu cumva să faci curat.

Rânjim perfid în viața trecătoare
Noi suntem vii dar suntem nenăscuți.
Rămâne ca în viața viitoare
Să fim frumoși la suflet și mai culți.

Îmi pare rău că sunt așa de tânăr
Și chiar c-aș fi avut ceva de spus.
Degeaba ai talent în astă lume
Căci mori tăcut cu ugerul nemuls.

Românii sunt pierduți prin căi lactee
Doar mortul mai rânjește triumfal
Căci de ești viu nu faci nici 3 parale.
Atunci când mori începe al tău bal.

Deodată tu devii valoare sfântă
Cu mulți adepți ce-n ceruri te slăvesc.
Sunt trist căci am în mine-o mare jale:
Am un defect: sunt tânăr și trăiesc.