Suflet de artist

de Florin Fînaru

Românitatea astăzi în suflet lacrimi creşte,
Eroii ei iluştri de veste dau în cer,
Nicolaescu Sergiu spre ei acum păşeşte
În urma lui pământul a-ncremenit în ger.

Aud în depărtare topind într-o mulţime
O lacrimă curată un tinerel bălai,
Un pistruiat de aur nepotrivit în rime
Cu spiritele vremii iluzii pentru rai.

Şi totuşi pata oarbă, ideea comunistă
Nu i-a atins esenţa, căci el, nevoalat,
A zugrăvit în cadre cu inima artistă
Esenţe umaniste: femeie şi bărbat.

Esenţe în mişcare, esenţe-n devenire
Între lumini şi umbre, proiecte către cer,
Pocale ale artei urcând spre nemurire
Şi pâinea lor şi vinul şi chipul efemer.

Îţi mulţumim, maestre, că ne-ai hrănit cu artă,
Peliculele tale au suflet românesc,
Istoria luminii şi-a umbrelor mai poartă
Eternele mistere din tot ce-i omenesc.

Istoria de veacuri, poema cea română
Idei şi sentimente mereu ţi-a inspirat,
Iar tu trudit-ai aspru ca toate să rămână
Să-nveţe tot românul ce trebuie-nvăţat!

Tu pe ecranul lumii ne-ai proiectat, maestre,
Şi ştim deplin şi sigur: Nu suntem mai prejos!
Să-ţi fie lină viaţa în lumile celeste
Cu neamul din vechime şi cu Iisus Hristos!

                                       04 ian. 2013