Oameni cu gura năclăită

 de Teodor Munteanu

Oameni cu gura năclăită
De prea mult banal
Nu mă lasă să-mi trăiesc
Viaţa ca un bal .

Oameni cu gura năclăită
M-au aplatizat
Ei vor ca să fiu o râmă
Dată la casat .

Oameni cu mintea în ceaţă
Îmi vorbesc pe nas .
Aş muri dacă aş şti
Că am să renasc .

Mult prea mulţi sunt trădători
De-artă şi valori .
'Geaba am suflet senin
Când pe cer sunt nori .

E un joc cu da şi nu
Viaţa pe pământ .
Am fost şi-încă sunt minţit .
Ducă-s-ar pe vânt !

Vreau să-ntreb şi eu pe aici :
Cum pot să trăiesc
Dacă nu pot să iubesc
Ceea ce iubesc ?

Oameni cu gura năclăită
Îmi vorbesc de fum  
Când ei înşişi au făcut
Ţara noastră scrum .

Am ajuns să emigrăm
Prin străini umblăm .
N-am ştiut pe trădători 
Pe dinţi să-i spălăm .