Întrebare nocturnă

de Teodor Munteanu

Sunt obosit. Închei o zi de muncă
Mai am un pic şi zic că am murit .
Dar mâine dimineaţă : altă viaţă .
Voi fi din nou cu zâmbet , odihnit .

Mi-am pregătit o foaie de hârtie
Şi-un pix căci ştiu că muza va veni
La patru şi ceva –nspre zori de ziuă
Când versul va începe a-mi şopti.

Nu mi-am propus s-ajung poet celebru,
Dar scriu de-o vreme-ncoace mult de tot,
De când Maestrul a plecat la ceruri,
Scriu poezii şi le postez pe blog.

E-un fenomen ciudat ce e cu mine,
O vană s-a deschis în mintea mea,
Nu trece-o zi şi scriu o poezie
Să mă opresc, desigur, nu aş vrea.

În ritmul ăsta mi-ar ieşi volume
Ca dintr-un atelier cu scriitori
Nu ştiu de-i rău sau poate este bine
Că s-a deschis cutia de culori.

Aş vrea un critic totuşi să citească
Ce-am scris mai nou şi ce am scris mai vechi,
Eu sunt un om pierdut într-o mulţime,
Sunt talentat sau poate-un pezevenchi?