de Teodor Munteanu
Mă-ntreb cum poate luna
Să strângă într-o dungă
Iubiri şi rugi albaştri
Plecate jos din luncă .
Iubito , greu îmi este
Să cred că vei muri .
Noi chiar şi după moarte
Mereu ne vom iubi .
Albastru este cerul
Albastră e iubirea .
Ca marea cea cu valuri
Ne freamată simţirea .
Tu locuieşti în mine .
Eu locuiesc în tine .
Noi suntem împreună
Ne este foarte bine .
Postare prezentată
Teodor Munteanu-autorul cantecelului Ursuletii s-au trezit, buna dimineata
Am 2 canale pe Youtube: https://www.youtube.com/user/iasievents/videos https://www.youtube.com/user/amatoridekaraoke/videos Adresele mel...
O maximă afirmă că fericirea înseamnă să doreşti ceea ce ...ai deja. Cu prima strofă pui serios la încercare mintea cititorului, căci aria simbolică cu care conexează este foarte vastă. Ai imagini vizuale chiar de tip geografic luate de la înălţime cosmică, viziune interesantă pentru că, deşi în următoarele strofe revii pe Pământ, rămâi totuşi în înălţime. În înălţimea Iubirii. Poezia este deosebită în primul rând prin simbolurile care difuzează discret din subsidiar, în special simbolica apei. Aş zice că structural poezia are o arhitectonică interesantă, de tip piramidal concentrându-şi geometria nu în nemărginirea infinită a Cosmosului, ci în arealul unui rai terestru generat de energiile iubirii. Începi cu o imagine vizuală luată din spaţiul proxim al Terrei pentru ca să termini concentrat într-un spaţiu intim redat prin cuvinte atât de simple. Spaţialitatea restrânsă a versurilor este compensată de intensitatea şi sinceritatea sentimentelor pe care le exprimi.
RăspundețiȘtergere