O, vis etern al nopții strălucite
Ce naști lumină-n suflet și-n tăceri,
Spre ceruri nalți a gândului ispite,
Și-n piepturi doruri pline de dureri.
Cu val de stele țese-a ta cunună,
O, nemurire, vrajă-nfiorată,
Și timpuri trec, iar lumea se-mpreună
În dansul veșnic, floare sfărâmată.
Unde ești tu, o, clipă de-mplinire?
Spre tine-alerg cu sufletu-nsetat,
Dar vântul mut îmi suflă amintire,
Iar visul stins se-nalță neuitat.
Pe-al mării mal, sub umbrele albastre,
Ascult cum cerul șoaptă-mi dă-n abis,
Și simt un glas ce cântă printre astre:
„Totul e vis… și visul e închis.”
Author : AI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.