Lucian Vasiliu - mentorul generatiei mele din anii de liceu

Eram in liceu cand domnul Lucian Vasiliu organiza saptamanal sedinte de atelier literar unde noi , tinerii , ne puteam citi si asculta intre noi . Acolo am cunoscut colegi de generatia mea cum ar fi Indira Spataru , Eusebiu Munteanu , Constantin Savin , Constantin Anton , Catalin Anuta , Merisor Sturzu etc Pentru noi a fost un adevarat model si mentor care ne-a oferit un cadru si sprijin pentru acea perioada de cautari literare adolescentine .
Eu cu Merisor Sturzu si Indira Spataru aveam ceva in comun in plus : pasiunea pentru limba rusa ,ceea ce astazi ar parea un pic cam ciudat !







Postez aici cateva poezii de-ale mele scrise in acea perioada :

Lira adormita
Nu , lira
nu se mai aude frematand
Sunetele-au inghetat
pe corzile reci
simtindu-ti suflarea .
Sau poate le-ai strivit
intre buze
sau intre palme
caci nu stiai ca nu se ating
ci vor a fi lasate
inflorite .
Cautandu-si rostul
lira , nu
nu se mai aude .

Parerea
Uneori suntem loviti
Ca de trasnet de-o parere
Si-n albastrul infinit
Nu se-aude ce ea cere .

Sunt ce-aplauda cu jind
Sunt si ce nu stiu sa vreie
Peste ei planand razand
O aripa de-o parere .

Si-atunci ei in zadar
Se inghesuie spre cerul
Cu pareri dogoritor
Caci ii tine-n aer gerul .

Nici un foc nu-i de dezghet
A nestiintei ce ne-ncearca
O solutie-i sa-nveti
Mintea ta pareri sa stoarca !

Teama de privire
Cat de metal in privirea ta !
Doamne , de unde m-ai gasit sa nu poti ierta neprivindu-ma !
Fulgera fulgere fulgerate fugarit .
Am baut aghiazma lipsirii de tine .
Dar tot nu ma poti dezlipi de privirea ta .
De ce ? De ce tocmai eu ?
Cat de sunt este in mine de nu ma poti lasa
fara de-a sti ?
Uita-ma o clipa si poate-ti vei revedea
vederea si nu te vei mai apropia de privirea
ce ti-o poate da aducerea-aminte de mine .
Cat ti-as multumi desi nu am stiut ca pot sa multumesc !
Cat te-as dezmierda de fara de mine de-ai fi !
Cat te-as instraina de-as putea pleca din privirea ta !
Lipit de nedezlipire ,
Osandit far-a fi fost intrebat .

Tunelul
Tunelul isi tuna
neculorile de nefaurire .
Era atat de puternic
caci avea intunericul .

Untitled
Si padure e atat de putin si era intreaga .
Noapte se scurge . Rau murdar curge .
Nimeni nu face nimic .
Ceata peste ganduri , falsa pace , vanturi .
Si ar mai fi parca ...viata .

Pare . Nu doare .Planset in fiare .
Si din mirare se face disperare .
Caii necheaza versuri albe nescrise .
O pisica pare ca naste dar moare .
Mi se desface un gand dintre coaste .
Incearca sa gusti albastrul din vin .

Vai , vai , ce pustie
Vai , vai , ce tarzie
Vai , vai , ce urgie
Si nimeni nu are nici un drum .

Vai , vai , vai
Asa face un tramvai .

Si-am sa urc
Si-am sa cobor
Ca sa fiu al tuturor .

Sunt un mare cascador
Dar mi-e frica de mor
Daca vad un soricel
Fie cel mai mititel .

Untitled
Astazi am uitat haina de elev ,
undeva ,
in timp ,
si o data cu ea
un baiat
ce nu se va mai intoarce niciodata .

(26 iunie 1986)

De ce sa plangi
De stele sa nu plangi
caci ele
se lumineaza intre ele .

De pamant sa nu plangi
caci el
e doar un loc de batut vant .

De luna sa nu plangi
caci ea
e locul unde visele se-aduna .

De iarba sa nu plangi
caci firul
fara sa stie creste .

Sa-mi plangi de om
caci numai el
stie ce va fi cu el .

Cine mai numara copacii desfrunziti ?
A inghetat si tonul la colinzi
Cine mai numara copacii desfrunziti ?

Si aleea pe care ne plimbam
A ramas parasita .
Mai trec pe sub al tau geam .
Lumina-i obosita .

Si florile ce ti le daruiam
Acum imi par straine .
Emotii de-al tau nume nu mai am .
Ce-a fost nu mai revine .

Cuvintele frumoase de iubire
Chiar eu sa le fi rostit?
Au plecat acum in pribegie
Intr-un zbor ratacit .

N-am sa mai numar copacii desfrunziti
Caci in acest joc apar noi veniti .

Petalele sunt ofilite de vreme
Dupa vara-toamna .

Cine ma sta astazi toate sa le-asculte ?
Cine mai numara copacii desfrunziti
Cand zilele de vreme devreme s-au ingalbenit ?
Acum a amutit tonul la colinzi .