de Teodor Munteanu
lui Johnny Raducanu
Trăim o perioadă a incompetenței pure
Artiști cândva pe valuri sunt astăzi fizic morți.
În locul lor inundă o mâzgă cenușie
În țara noastră parcă tot omul este hoț.
Se duc bătrânii noștri spre lumi ceva mai bune
Dezamăgirea-i mare căci s-a jucat murdar.
Se duc fără să spună măcar la revedere
S-au săturat să-mpingă căruța fără cal.
Din ce in ce mai singuri suntem acum în lume
Deși în foi se scrie că suntem chiar mai mulți.
Pământul crește-n lume dar scade în valoare.
Avem urechi și gură dar parcă suntem muți.
Bătrâne Răducanu ai fost un tip prea mare,
Ne iartă ignoranța c-am fost incompetenți
Să-ți înțelegem arta, să-ți înțelegem stilul,
Am fost un pic la crâșmă și-acuma suntem beți.
