Ultima cafea

---

Ultima cafea
Adrian Păunescu

Acum să bem și ultima cafea,
(Now, let’s drink the last coffee,)
Din ceașca prefăcută-n călimară,
(From the cup transformed into an inkstand,)
Cu zațul unui an întreg în ea,
(With the grounds of a whole year inside,)
Redevenind străină și amară.
(Becoming foreign and bitter again.)

Așa sunt rânduite, pe aici,
(This is how things are arranged here,)
Aceste toate întâmplări în viață,
(These all events in life,)
Cu fapte mari și cu instincte mici,
(With great deeds and with small instincts,)
Cu care indivizii se răsfață.
(With which individuals indulge.)

E-o tulbure senzație de zaț,
(There’s a murky sensation of grounds,)
In fiecare lucru de pe lume,
(In every thing in the world,)
La care suntem parcă convocați,
(To which we seem to be called,)
In calitatea noastră de pronume.
(In our role as pronouns.)

Parcă nimic nu s-a-ntâmplat spontan,
(It seems nothing happened spontaneously,)
Din cicatrici se redeschide veacul,
(From scars, an era is reopening,)
E ultima cafea a unui an,
(It’s the last coffee of a year,)
Cu zaț mai important decât caimacul.
(With grounds more important than cream.)

E o predestinare și-un blestem,
(It’s a predestination and a curse,)
In toată nebunia nebuloasă,
(In all the chaotic madness,)
Nici timp n-avem, cafeaua să o bem,
(We don’t even have time to drink our coffee,)
Se sparge ceașca șiroind pe masă.
(The cup shatters, dripping on the table.)

Nimic nu se mai poate întâmpla,
(Nothing can happen anymore,)
Un zaț străvechi la suprafață iese,
(Ancient grounds rise to the surface,)
Venim învinși la ultima cafea,
(We come defeated to the last coffee,)
Cu zaț întins pe fețe și pe mese.
(With grounds spread on faces and tables.)

---

Sper că îți place această variantă!