Luna , daca vrei... de Teodor Munteanu

Luna , daca vrei
Am s-o inmultesc la patru :
Una pe cer
Una pe lac
Una in sufletul meu
Si una in sufletul tau .
E liniste .
Aud cum mai scartaie un copac .
E freamatul sau din inalt
Pentru cei care inca nu s-au culcat .
E simfonia frunzelor
in vant major diez .
E muzica care isi inchide
ziua umblarii de sine
Intr-o lume a ifoselor si a nedreptatilor de tot felul .
La ora asta esti doar tu si copacul .
Prietenul tau dintotdeauna .
Singurul care nu te dezamageste .
Singurul care iti canta cu frunzele sale
in vant major diez .
Iti canta tie
si lunii de pe cer
si celei din lac
si celor doua luni
din sufletul vostru de indragostiti .
Iubire e
si luna si copac
Si freamatul frunzelor din inalt .
Degetele tale sunt lungi si fine
Imi place sa ma joc cu ele .
Jocul lor se datoreaza
iubirii noastre comune
pentru simfonia frunzelor
in vant major diez .
Purtati-va gandurile , oameni buni
intr-o lume a curateniei
Intr-o lume a basmelor
Unde Fat-Frumos esti tu !
Cel care asculta muzica frunzelor
si care tremurande ne spun
ca niciodata nu este prea tarziu
sau prea devreme
sa asculti o poezie .
Poezia curateniei
Nu a idioteniei !
Faceti curat
In suflet si in casa !
Deschideti larg ferestrele iubirii !
Faceti curat
si nu va-ndepartati
de freamatul frunzelor de copac
Ce fosnesc din inalt !
Eu sunt zugrav .
Zugrav de suflete !
Eu sunt un colindator .
Colind prin sufletele oamenilor .
Si ma inscriu la cuvant
Printr-un gand
Ca totu-i muzica si vant .
Ca in 1001 de nopti
in nopti elegante
pasesc personajele
Si ele elegante
in suflete elegante !
Daca nu ar fi stelele
Ar fi intuneric in univers !
Copilul , Iubita si poezia
sunt stelele mele !