duminică, 11 decembrie 2011

Si totusi parca prea devreme...

Ioana Paunescu   
 si Nony Popa
au plecat amandoi in acest sfarsit de an , 2011. Ca si Madalina Manole si Laura Stoica erau de generatia mea 1967, 1968. Cuvintele sunt de prisos.

Ovidiu Haidu era si el de generatia mea .Iata ce am gasit pe net despre el:

 Sursa :

Am gasit deunazi pe YouTube, "Pustoaica" lui Ovidiu Haidu, pe care o fredonam acum 25 de ani. Nu numai eu, ci o intreaga generatie. Desi inregistrarea este din concert si pare distorsionata, se aude aceeasi voce proaspata, de adolescent (avea 16 ani cand a debutat) care a ridicat stadioanele in picioare.
Ovidiu Haidu s-a nascut in ziua de 18 ianuarie la Brasov si a murit in 10 octombrie 2006 la Glasgow, la doar 38 de ani. Se gasesc putine informatii despre el pe internet, mai mult "marturii" ale prietenilor. Publicate pe http://www.monitorulexpress.ro/, intr-un articol intitulat "Trubadurii brasoveni ai anilor in flacara", amintirile mamei sale despre debutul lui Ovidiu la Cenaclul Flacara sunt inca vii:" Avea voce foarte buna, era in brigada liceului Uzina 2, avea spectacole, facuse vioara la Liceul de Muzica. Dar mai compunea si folk. S-a dus la un spectacol pe stadion si cand Paunescu a zis ca asteapta debutanti la auditii, s-a dus si el. Si a avut succes, dar eu n-am stiut. Am gasit dimineata pe masa, 375 de lei. Erau de la Paunescu pentru prestatia din acea seara." Succesul a fost atat de mare incat in anii aceia, '84-'85, cand muzica folk era singura lumina intr-o negura totala, cantecul compus de Ovidiu era fredonat de toti adolescentii. Pustoaica cu sange de vipera pentru care Ovidiu a compus cantecul, era Bea, prietena lui.
Mai tarziu Ovidiu a ajuns in Anglia. A sudiat muzica la Londra, la Guildhall School of Music and Drama intre 1993-1997, apoi s-a mutat la Glasgow, pentru a-si continua studiile la Opera School din cadrul Royal Scottish Academy of Music and Drama. A cantat cu British Youth Opera, iar in 1999 s-a angajat ca tenor in corul Operei Scotiene.
A fost iubit pentru dragostea lui de viata, pentru sinceritate, pentru caldura cu care-si inconjura prietenii, ajutandu-i dezinteresat, pentru felul lui deosebit de a fi, pentru generozitate, pentru umor si pentru felul in care a facut ca trecerea lui prin viata oricui sa fie de neuitat. Impresionante sunt marturiile scrise de cei care l-au cunoscut, pe blogul deschis in memoria lui; citindu-le ajungi parca sa-l cunosti si sa-l simti aproape, sa regreti profund ca a trait prea putin, arzand intr-o secunda cat altii intr-o viata.

Aici un blog memorial.




Alti colegi de generatie plecati dincolo de Styx :  poetii Catalin Anuta si Irina Andone .Il mentionez aici si pe Alexandru Malin Tacu desi nu l-am cunoscut personal (nascut in 1969).

Adio,Nony Popa

de Teodor Munteanu

Ca  în război se moare
Şi-n viaţa cea civilă.
Auzi de prin jurnale
Că altul a plecat.
Rămâi mirat căci pare
O mare nedreptate
Ca cineva să plece
Făr' a te fi-ntrebat.

Păşeşti în continuare
Prin viaţa cea ciudată,
E inutil să cauţi
Răspunsuri la-intrebări.
Suntem expuşi la moarte
Ca şi un peşte care
Se-agaţă în năvoade
În adâncimi de mări.

Aceasta este viaţa,
Nu este vreo scăpare
Căci în ocean există
Pericol peste tot.
Oricând un peşte mare
E gata să te-nghită.
De cum ne naştem suntem
Toţi prinşi într-un năvod.

Adio, Nony Popa,
Te-a prins pescarul care
Nu a ştiut să-ntrebe
Pe ceilalţi peşti de vor
Ca tu să pleci deodată
Din lumea ce noi zicem
Că e atât de plină
De dragoste şi dor.

Un comentariu:

  1. Dumnezeu sa-l odihneasca! A fost un om de spirit si un baiat de gasca…

    PS: Pentru cei interesati – inmormantarea va avea loc Marti 13 Decembrie la cimitirul Petru si Pavel la ora 14:30 – la biserica.

    Sursa informatiei este fratele lui Nony – Cristian Popa, care mi-a fost coleg de scoala. Deci, e sigur!

    RăspundețiȘtergere