duminică, 29 aprilie 2012

Mi-e dor de Paunescu


de Teodor Munteanu

Mi-e dor de Paunescu
Mi-e dor de vocea lui.
Ai spune ca e astazi
Prezent si totusi nu-i.

El este gand si vise,
Un astru ratacit.
Pe cerul fara margini
Un soare mult iubit.

Mi-e dor de Paunescu
De glasul lui cel viu.
Mi-e dor de omul care
M-a bucurat sa fiu.

El este astazi cantec
Si locuieste-n noi.
E diamantul care
Luceste in noroi.

Suntem atat de singuri
In lume fara el.
Maestre Paunescu,
Hai da-ne-un semn din cer !

Inchisa-i azi culoarea
Si fara de contur.
In viata noastra moarta
Nimic nu mai e pur.

Orbecaim prin lume
Orfani de univers.
Maestre Paunescu,
Mai da-ne iar un sens !

Indreapta-ne iar pasii
Spre gandul de clestar
Caci astazi poezia
E-un lucru foarte rar.

Suntem mult prea apatici
Si prea saraci in gand.
Noi suntem cabotinii
Prin viata alergand.

Azi totu-i o minciuna
Si-un carusel stricat
Suntem orfani de versul
Pe care l-ai lasat.

Suntem atat de singuri
Suntem atat de goi
In lumea fara rime
Noi suntem fara noi..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu