de Teodor Munteanu
Mi-e dor de Paunescu
Mi-e dor de vocea lui.
Ai spune ca e astazi
Prezent si totusi nu-i.
El este gand si vise,
Un astru ratacit.
Pe cerul fara margini
Un soare mult iubit.
Mi-e dor de Paunescu
De glasul lui cel viu.
Mi-e dor de omul care
M-a bucurat sa fiu.
El este astazi cantec
Si locuieste-n noi.
E diamantul care
Luceste in noroi.
Suntem atat de singuri
In lume fara el.
Maestre Paunescu,
Hai da-ne-un semn din cer !
Inchisa-i azi culoarea
Si fara de contur.
In viata noastra moarta
Nimic nu mai e pur.
Orbecaim prin lume
Orfani de univers.
Maestre Paunescu,
Mai da-ne iar un sens !
Indreapta-ne iar pasii
Spre gandul de clestar
Caci astazi poezia
E-un lucru foarte rar.
Suntem mult prea apatici
Si prea saraci in gand.
Noi suntem cabotinii
Prin viata alergand.
Azi totu-i o minciuna
Si-un carusel stricat
Suntem orfani de versul
Pe care l-ai lasat.
Suntem atat de singuri
Suntem atat de goi
In lumea fara rime
Noi suntem fara noi..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.