E mare bucurie sa te nasti intr-o epoca incarcata de poezie. Mihai Eminescu a fost cel care a deschis aceasta epoca care inca continua si astazi. Poezia este adesea cantata , ceea ce o face inca si mai frumoasa. Bucurati-va, oameni buni, de muzica si poezie pt ca fara ele viata noastra ar fi mult mai saraca.
Adun in aceasta postare cateva ganduri si cantece legate de marele poet Adrian Paunescu plecat acum 6 ani dintre noi. La multi ani noua , Maestre, sa te putem citi, iubi si cinsti in continuare!
Negativ si mixaje facute de mine.
In mai 2008 compuneam acest cantec in amintirea Cenaclului Flacara. Maestrul era inca in viata.
Muzica mea. Versuri AP.
Mi-e dor de Paunescu
Adun in aceasta postare cateva ganduri si cantece legate de marele poet Adrian Paunescu plecat acum 6 ani dintre noi. La multi ani noua , Maestre, sa te putem citi, iubi si cinsti in continuare!
Negativ si mixaje facute de mine.
In mai 2008 compuneam acest cantec in amintirea Cenaclului Flacara. Maestrul era inca in viata.
Muzica mea. Versuri AP.
Mi-e dor de Paunescu
Mi-e dor de Paunescu
Mi-e dor de vocea lui.
Ai spune ca e astazi
Prezent si totusi nu-i.
El este gand si vise,
Un astru ratacit.
Pe cerul fara margini
Un soare mult iubit.
Mi-e dor de Paunescu
De glasul lui cel viu.
Mi-e dor de omul care
M-a bucurat sa fiu.
El este astazi cantec
Si locuieste-n noi.
E diamantul care
Luceste in noroi.
Suntem atat de singuri
In lume fara el.
Maestre Paunescu,
Hai da-ne-un semn din cer !
Inchisa-i azi culoarea
Si fara de contur.
In viata noastra moarta
Nimic nu mai e pur.
Orbecaim prin lume
Orfani de univers.
Maestre Paunescu,
Mai da-ne iar un sens !
Indreapta-ne iar pasii
Spre gandul de clestar
Caci astazi poezia
E-un lucru foarte rar.
Suntem mult prea apatici
Si prea saraci in gand.
Noi suntem cabotinii
Prin viata alergand.
Azi totu-i o minciuna
Si-un carusel stricat
Suntem orfani de versul
Pe care l-ai lasat.
Suntem atat de singuri
Suntem atat de goi
In lumea fara rime
Noi suntem fara noi.Teodor Munteanu
29.04.2012
Să reînviem acum Cenaclul !
de Teodor Munteanu
Cuvintele sunt astăzi doruri
Ce amintiri ne răscolesc.
Fiindcă a fost un Păunescu
Eu astăzi folkul îl iubesc !
Să ducem Flacăra spre mâine
Căci chiar și azi se nasc copii.
Cu fiecare cântec sacru
Încet și sigur reînvii.
Să dăm culturii iar o șansă
Să ne aducă la liman.
Căci fără folk și fără artă
Românul e doar un golan.
Ajunge cu-ndobitocirea !
E timpul marilor poeți !
Am putrezit prea mult în cârciumi
Drogați și proști și mai mult beți .
Hai să lansăm din nou cenaclul
Pe marea marilor valori!
A noastră țară va renaște
Prin folk, române, altfel mori !
Vom zace ca și Atlantida
La fund prin mâl și prin nisip.
De nu reînviem cenaclul
Maneaua va rămâne VIP !
Cuvintele sunt astăzi doruri
Ce amintiri ne răscolesc.
Fiindcă a fost un Păunescu
Eu astăzi folkul îl iubesc !
Să ducem Flacăra spre mâine
Căci chiar și azi se nasc copii.
Cu fiecare cântec sacru
Încet și sigur reînvii.
Să dăm culturii iar o șansă
Să ne aducă la liman.
Căci fără folk și fără artă
Românul e doar un golan.
Ajunge cu-ndobitocirea !
E timpul marilor poeți !
Am putrezit prea mult în cârciumi
Drogați și proști și mai mult beți .
Hai să lansăm din nou cenaclul
Pe marea marilor valori!
A noastră țară va renaște
Prin folk, române, altfel mori !
Vom zace ca și Atlantida
La fund prin mâl și prin nisip.
De nu reînviem cenaclul
Maneaua va rămâne VIP !
Teodor Munteanu
23.07.2011
Cenaclul a murit
Cenaclul a murit, s-a prăbuşit un templu
Ciudată este viaţa adesea şi-uneori
Căci regele murit-a, pe masă-i al său sceptru,
Putere cine are de-al ridica spre sori?
Nimic nu are farmec aşa ca altădată,
Pe când trăia Titanul ce-l venerăm mereu
Suntem colindătorii fără elan şi tată
Cântăm de dor şi ţară, dar sufletul ni-e greu.
Plăpândă e fervoarea, căci rana-i încă vie
Noi suntem cabotinii cu Hamletul pierdut,
Suntem şi personaje reale-n tragedie,
Avem în loc de zâmbet un rânjet prefăcut.
Cum poate să existe o poezie pură
Când noi suntem produsul de ev fără talent
Simţirea-i îngheţată de griji cotidiene
Al nostru cer cu stele de lună e absent.
Când a plecat poetul ne-am luat cu toţi adio
De la lumina care venea din reflector
Acum avem opaiţ ce luminează palid
Bătrâne Adriane, de tine ne e dor!
Teodor Munteanu
6.02.2011
Dor de cenaclu
Aş vrea un cenaclu la fel ca înainte,
Aş vrea toată noaptea să cânt, să dansez .
Mi-e dor să mai văd sala-ntreagă-n picioare
Cântând de iubire. Mi-e dor să visez .
Sunt poate-un nostalgic ce caută-n noapte
Un fir de lumină plecat în pustiu .
Deja ne-am pierdut prea mult timp pe nimicuri .
Decât niciodată e bun şi târziu .
Mi-e dor să am prieteni la fel ca şi mine
Ce vor să asculte un cântec frumos .
Când viaţă e dură cu-atâtea probleme
Puţini sunt aceia cu chipul voios .
Românii sunt trişti, abătuţi, plini de gânduri,
Aleargă întruna, muncesc pe nimic.
Ar fi o minune s-avem un cenaclu
Să fim fericiţi fie chiar şi un pic .
Pierduţi sunt artiştii căci tristă e vremea,
Se-aude-n colind undeva rătăcind.
În el e lumină şi parcă îmi spune
Că omul trăieşte în lume iubind .
Suntem rătăciţi prin ungherele vieţii,
Mi-e dor de cenaclu, mi-e dor să mai cânt.
Orchestra-i tăcută, artiştii fac foamea,
Doar visul rămâne plăpând pe pământ .
Teodor Munteanu
23.12.2010
Poet al suferinţei
Un om ca Păunescu se naşte doar o dată
Când ceasul bate-n taină c-a mai trecut un veac .
Carpaţii i-au fost tată iar mamă Marea Neagră
A mai avut şi-un frate : poporul cel sărac.
Pilon de conştiinţă şi aripă de geniu
E versul care curge prin cărţile lui mari
El e izvorul care ţâşneste chiar din munte
Din apa-i curgătoare să bem să fim mai tari .
Maestre Păunescu , ne este dor de tine
Crăciunul stă să vină cu mere şi colaci .
Chiar de primim cadouri şi-n jur e veselie
Noi suntem fără tine colindători săraci .
E 22 decembrie când scriu aceste versuri
E 7 dimineaţa dar nu s-a luminat
Eu mă gandesc la tine , poet plecat pe mare ,
Citindu-ţi poezia mă simt un om bogat .
Prin versurile tale păşim în altă lume ,
Cu gând curat şi vise de om cu suflet pur
Printr-o magie albă ai prefăcut în versuri
Oftatul ,deznădejdea şi răul dimprejur .
Poet al suferinţei , ai plans cu versuri calde ,
Ai spus cu voce tare tot ce aveai de spus .
Un felinar de noapte , o lună ce veghează ,
Ai fost şi esti lumina ce crede în Isus .
Teodor Munteanu
22.10.2010
Artist din stele
Bătrânul timp ne trage pe toţi pe roata vieţii
Un leş devine trupul căci omu-i muritor .
Dar ceea ce rămâne e spiritul său sacru .
Doar el ne incalzeste când de artist ni-e dor .
Artistul e o torţă ce arde-n continuare .
A trebuit să plece doar fizic în alt loc ,
Un prieten de nădejde , o amintire vie ,
Chiar şi plecat în stele e candelă şi foc .
Noi , cei rămaşi în viaţă , suntem o prelungire
A notei ce-a cântat-o când pe pămant era .
Daca iubeşti cultura citeşte şi ascultă
Ce a creat artistul .E moştenirea sa .
In noaptea ignoranţei cultura e lumină
E ochiul care vede , e nasul când miros .
Se degradează omul rămas in întuneric
Ca şi paltonul care de molii este ros .
Cuvintele sunt păsari ce populeaza cerul
Cu ele se înalţa şi omul pământean .
Călătorim spre stele într-un palton albastru
Şi devenim planete prin artă nu prin ban .
Teodor Munteanu
21.10.2010
De o lună şah jucăm
O luna fara poetul Adrian Paunescu
De o lună acest veac
Jocul ăsta a ajuns
De o lună şah jucăm
De o lună şah jucăm
Noi , pionii rătăciţi ,
Motto : " Acum o lună
Absurd şi trist
În pătrăţica sa ."
De o lună şah jucăm
Fără regele pe tablă
Noi suntem copiii lui
Că ne-a fost ca şi un tată .
De o lună acest veac
Are mai puţin un sceptru .
Mi se pare ca mimăm
Că mutăm pe alb sau negru .
Jocul ăsta a ajuns
Amalgam de superstiţii .
" -Regele e un nebun ! "
Unii vor să-i spună minţii .
De o lună şah jucăm
Dar nimic nu-i ca înainte .
Regele cel scos din joc
Este viu doar prin cuvinte .
De o lună şah jucăm
Într-un joc de interese.
Cui îi pasă azi de folk
Când se promovează fese ?
De o lună şah jucăm
Însă tabla e în pantă .
Regele a fost vulcan
Ce a scos atâta magmă .
Noi , pionii rătăciţi ,
Îi suntem exploratorii
Fie pepitele ei
Să vă lumineze zorii .
5.12.2010
Artiştii pleaca suparaţi
Noi suntem prea indiferenţi
Şi uneori chiar răi
De artă parcă am uitat ,
Suntem în suflet goi .
Sunt 3 artişti ce au plecat
În mai puţin de-un an
Doar unul dintre ei s-a stins
Pe patul de spital .
Artiştii pleaca supăraţi
Complet dezamăgiţi
De ce-au vazut şi au simţit
În ale noastre minţi .
Artistu-i pasul cadenţat
El vieţii îi dă ritm .
E ceasul orelor ce vin .
E pulsul ce îl simt .
Artistu-i frunza din copaci ,
E mirosul din flori ,
Cine din noi nu a simţit
Cum arta-ţi dă fiori ?
Noi trebuie să îl iubim
Aşa ar fi normal .
O ţara fără de artişti
E un imens spital .
E timpul ca să-i rechemăm
Să locuiască-n noi .
Căci altfel toata munca lor
Ajunge la gunoi .
Teodor Munteanu
Şi uneori chiar răi
De artă parcă am uitat ,
Suntem în suflet goi .
Sunt 3 artişti ce au plecat
În mai puţin de-un an
Doar unul dintre ei s-a stins
Pe patul de spital .
Artiştii pleaca supăraţi
Complet dezamăgiţi
De ce-au vazut şi au simţit
În ale noastre minţi .
Artistu-i pasul cadenţat
El vieţii îi dă ritm .
E ceasul orelor ce vin .
E pulsul ce îl simt .
Artistu-i frunza din copaci ,
E mirosul din flori ,
Cine din noi nu a simţit
Cum arta-ţi dă fiori ?
Noi trebuie să îl iubim
Aşa ar fi normal .
O ţara fără de artişti
E un imens spital .
E timpul ca să-i rechemăm
Să locuiască-n noi .
Căci altfel toata munca lor
Ajunge la gunoi .
Teodor Munteanu
25.12.2010
Mai tare sau mai blând
Poetul a plecat in lunga noapte
Lăsându-ne tezaur al său gând
Transpus in zeci de mii de-acorduri fine
Cântate când mai tare când mai blând .
Poetul a plecat în nemurire
Suntem mai singuri pe un trist pămant .
Dar vocea lui în noi mai spune versuri
Rostite când mai tare când mai blând .
Poetul a plecat dar e aproape
E România prinsă în cuvânt .
E lângă noi şi ne recită versuri
Cu tonul său mai tare sau mai blând .
Poetul e acum în dorul nostru
Ne mângâie pe faţă ca un vânt
Noi il iubim şi-l vom cânta întruna
Mai tare uneori sau poate blănd .
O lacrima coboara-acum pe faţă
E ca o picătură dintr-un vers.
Robotic continuăm a noastră viaţă
Tăcuţi ne ştergem lacrima din mers .
Plutesc corăbii pe o mare-ntinsă
E Marea Eleganţei în Gând Bun
Mă rog la Dumnezeu să ne iubească
Şi să-l trimită iar pe Moş Crăciun .
Să ne aducă-n tolbă bunătate
Nu-i cer cadouri lucruri care pier .
Aş vrea românii să iubească arta
Artiştii să nu plece toţi la cer .
Teodor Munteanu
25.11.2010
Lăsându-ne tezaur al său gând
Transpus in zeci de mii de-acorduri fine
Cântate când mai tare când mai blând .
Poetul a plecat în nemurire
Suntem mai singuri pe un trist pămant .
Dar vocea lui în noi mai spune versuri
Rostite când mai tare când mai blând .
Poetul a plecat dar e aproape
E România prinsă în cuvânt .
E lângă noi şi ne recită versuri
Cu tonul său mai tare sau mai blând .
Poetul e acum în dorul nostru
Ne mângâie pe faţă ca un vânt
Noi il iubim şi-l vom cânta întruna
Mai tare uneori sau poate blănd .
O lacrima coboara-acum pe faţă
E ca o picătură dintr-un vers.
Robotic continuăm a noastră viaţă
Tăcuţi ne ştergem lacrima din mers .
Plutesc corăbii pe o mare-ntinsă
E Marea Eleganţei în Gând Bun
Mă rog la Dumnezeu să ne iubească
Şi să-l trimită iar pe Moş Crăciun .
Să ne aducă-n tolbă bunătate
Nu-i cer cadouri lucruri care pier .
Aş vrea românii să iubească arta
Artiştii să nu plece toţi la cer .
Teodor Munteanu
25.11.2010
Cine ne aude ?
E foarte important să ai opinii
Dar unde-n public poţi să le exprimi ?
Te-ascultă cineva când îţi spui gândul
Când toţi din jur sunt muţi ca nişte mimi ?
Suntem actorii fără nici o sală ,
Jucăm un teatru prost sau poate bun .
Nu este nimeni ca să-ţi poată spune
De-ai fost magnific sau ai fost nebun .
E foarte important sa ai opinii
Aşa spunea si Marele Adrian :
"Omul e om cât mai are opinii "
Dar unde-n public poţi să le exprimi ?
Te-ascultă cineva când îţi spui gândul
Când toţi din jur sunt muţi ca nişte mimi ?
Suntem actorii fără nici o sală ,
Jucăm un teatru prost sau poate bun .
Nu este nimeni ca să-ţi poată spune
De-ai fost magnific sau ai fost nebun .
E foarte important sa ai opinii
Aşa spunea si Marele Adrian :
"Omul e om cât mai are opinii "
Dar teamă mi-e că toţi vorbim în van .
Putem vorbi o oră sau o lună
Pe un subiect sensibil sau spinos
Dar dacă nu e nimeni să te-audă
Tot dialogul este de prisos .
Suntem în competiţie cu viaţa
Şi consemnăm probleme zi de zi
Ca să avem o lume mult mai dreaptă
Cu cine oare am putea vorbi ?
Eşti martorul istoriei de astăzi
Auzi şi vezi atâtea-n jurul tău .
Se spune că trăim in libertate
E libertatea de-a cădea in hău .
E foarte greu să-ndrepţi o lume strâmbă
Vorbim cu surzii ce nu fac nimic .
Asa că-ntreb şi eu acum cam într-o doară
E cineva pe-aici când vorbe zic ?
Teodor Munteanu
24.11.2010
Putem vorbi o oră sau o lună
Pe un subiect sensibil sau spinos
Dar dacă nu e nimeni să te-audă
Tot dialogul este de prisos .
Suntem în competiţie cu viaţa
Şi consemnăm probleme zi de zi
Ca să avem o lume mult mai dreaptă
Cu cine oare am putea vorbi ?
Eşti martorul istoriei de astăzi
Auzi şi vezi atâtea-n jurul tău .
Se spune că trăim in libertate
E libertatea de-a cădea in hău .
E foarte greu să-ndrepţi o lume strâmbă
Vorbim cu surzii ce nu fac nimic .
Asa că-ntreb şi eu acum cam într-o doară
E cineva pe-aici când vorbe zic ?
Teodor Munteanu
24.11.2010
Un nume : Păunescu Adrian
Este sublim ca să citeşti un geniu
Să fii învăţăcel în umbra sa .
Sub bolta lui de stele şi luceferi
Găseşti imboldul ca să poţi crea .
Când eşti un om pierdut într-o mulţime
Şi multe lucruri fara rost iti par .
Poetul este barca de salvare
E farul care străjuie pe mal .
Poetul e trimisul Providenţei
Venit din lumi de taină şi mister .
Cuvintele ce le preschimbă-n versuri
Se-inalţă până dincolo de cer .
Poetul este medicul de gardă
Ce opereaza doar cu pana sa
Sădind un dor în sufletul de floare
Ce are bucuria de-a canta .
În lumea ce aleargă prea grăbită
A existat cândva un Adrian .
El s-a mutat în versul fără moarte
Atât de viu şi păunescian .
Deschizator de drum şi porti de soare
El va ramane veşnic si sublim
Deşi sunt voci deşarte ce-l contestă
Pios in faţa geniului mă închin .
El e Titanul sufletului nostru
Ce şi-a iubit poporul şi-al său neam
Şi va fi scris cu litere de aur
Un nume : Păunescu Adrian
Teodor Munteanu
23.11.2010
Teodor Munteanu
23.11.2010
De ce nu-ţi plângi poetul , ţara mea ?
Poetul a murit căci vremurile-s grele
Nu mai era vreun loc pentru un vers
Metafora s-a dus , doar prozaismul este
Planeta ce se-nvârte-n univers .
E tot mai tristă ţara fără poezie
Iar folkul nu prezintă interes.
Suntem bieţi somnambuli orbecăind în ceaţă
Pigmeii peste noapte se-nmultesc .
La ora asta cand încerc să fac bilanţul
De 20 de ani de viaţă grea
Mi-a îngheţat cerneala-n toc şi beau doar zaţul
Cafelei ce-altădată aburea .
Aveam cândva idei , aveam şi idealuri
Şi-o poftă de un joc spectaculos
Azi jocul s-a stricat , suntem mereu in off-side
Eşti claxonat chiar si cand mergi pe jos .
Mă uit atent doar de-oi întrezari o rază ,
O geană de lumină undeva ,
Dar oamenii din jur îi simt aşa departe
De ce nu-ţi plângi poetul , ţara mea ?
versuri , muzica si voce : Teodor Munteanu
Poetul azi se duce în liniştea eternă ,
Îl vom păstra în suflet cu vocea-i de titan .
Un mentor , un părinte , un far în vremuri grele
A luminat corăbii ce cautau un mal .
De la Carpati la mare se lasă trist tăcerea
Desi ţara e-n doliu nu este oficial .
Adânca preţuire e contestată încă
Dar cine il iubeste îi e pe veci loial .
Spuneati odinioara : " Puteam să fac avere
Să fiu si eu ca ceilalti ,un bun european "
Dar aţi avut o boală ,o boală grea şi rară
Ce se numeşte ţară şi leacul era ea .
Ne-ati invatat , maestre , în nopţile albastre
Să ne găsim puterea de-a fi şi a lupta
N-am bănuit o clipă ce zile-aveau să vină
Ca multi cu blugi şi-adidaşi din ţară vor pleca .
Suntem o doină tristă ,o scoică între valuri
La fericire parcă mereu în zi de post
Decapitaţi de ţară suntem in pribegie
Într-un destin apatic pe linii fără rost.
In vodevilul vietii s-a rătăcit speranţa
Dar am gasit-o tristă pe-un vers cum lăcrima .
In ţara obosită de-atâtea suferinţe
Un geniu pleaca astăzi în nemurirea sa .
Vom continua ,Maestre ,sa ţinem sus stindardul
Iubirii de cultura de neam şi de popor .
Speram ca valoarea să aiba calea dreaptă
Românii să traiasca mai bine-n ţara lor .
Nu mai era vreun loc pentru un vers
Metafora s-a dus , doar prozaismul este
Planeta ce se-nvârte-n univers .
E tot mai tristă ţara fără poezie
Iar folkul nu prezintă interes.
Suntem bieţi somnambuli orbecăind în ceaţă
Pigmeii peste noapte se-nmultesc .
La ora asta cand încerc să fac bilanţul
De 20 de ani de viaţă grea
Mi-a îngheţat cerneala-n toc şi beau doar zaţul
Cafelei ce-altădată aburea .
Aveam cândva idei , aveam şi idealuri
Şi-o poftă de un joc spectaculos
Azi jocul s-a stricat , suntem mereu in off-side
Eşti claxonat chiar si cand mergi pe jos .
Mă uit atent doar de-oi întrezari o rază ,
O geană de lumină undeva ,
Dar oamenii din jur îi simt aşa departe
De ce nu-ţi plângi poetul , ţara mea ?
Teodor Munteanu
21.11.2010
Poetul azi se duce
versuri , muzica si voce : Teodor Munteanu
Poetul azi se duce în liniştea eternă ,
Îl vom păstra în suflet cu vocea-i de titan .
Un mentor , un părinte , un far în vremuri grele
A luminat corăbii ce cautau un mal .
De la Carpati la mare se lasă trist tăcerea
Desi ţara e-n doliu nu este oficial .
Adânca preţuire e contestată încă
Dar cine il iubeste îi e pe veci loial .
Spuneati odinioara : " Puteam să fac avere
Să fiu si eu ca ceilalti ,un bun european "
Dar aţi avut o boală ,o boală grea şi rară
Ce se numeşte ţară şi leacul era ea .
Ne-ati invatat , maestre , în nopţile albastre
Să ne găsim puterea de-a fi şi a lupta
N-am bănuit o clipă ce zile-aveau să vină
Ca multi cu blugi şi-adidaşi din ţară vor pleca .
Suntem o doină tristă ,o scoică între valuri
La fericire parcă mereu în zi de post
Decapitaţi de ţară suntem in pribegie
Într-un destin apatic pe linii fără rost.
In vodevilul vietii s-a rătăcit speranţa
Dar am gasit-o tristă pe-un vers cum lăcrima .
In ţara obosită de-atâtea suferinţe
Un geniu pleaca astăzi în nemurirea sa .
Vom continua ,Maestre ,sa ţinem sus stindardul
Iubirii de cultura de neam şi de popor .
Speram ca valoarea să aiba calea dreaptă
Românii să traiasca mai bine-n ţara lor .
9.10.2010
5 noiembrie 2010 - Sfarsitul lumii
ora 7.00
Suntem stingheri si fara de noroc
Si parca pe pamant nu mai e loc
Si trebuie grabiti ca sa plecam
Tributul mortii repede sa-l dam .
Ne cheama cerul , ne ceama Dumnezeu
Plecam infranti , rapusi parca de-un zmeu.
Plecam din trupul slab si obosit
Ca si cand nimeni nu ne-ar fi iubit .
Poetul zace astazi fara rost
Pe un pamant de mult intors pe dos .
Cand circul e politica de stat
Si cand esti treaz pasesti ca un om beat .
Pe un pamant cu tot mai multe cruci
Nu stii pe care drum sa o apuci .
Cand nu mai ai nici bani sa te-ncalzesti
Ai vrea sa mori , sa pleci , sa putrezesti .
ora 7.15
Poetul a murit , s-a stins , s-a dus
Sunt mult prea trist sa am ceva de spus .
Teodor Munteanu
5.10.2010
Multa sanatate , Maestre !
Când sufletul e prins ca într-un cleşte
În trupul fără vlagă , slăbit şi obosit
Noi va dorim putere , maestre Păunescu ,
Şi sa vă faceţi bine !
Sunteţi foarte iubit
De către cei pe care
O viaţa i-aţi slujit !
În trupul fără vlagă , slăbit şi obosit
Noi va dorim putere , maestre Păunescu ,
Şi sa vă faceţi bine !
Sunteţi foarte iubit
De către cei pe care
O viaţa i-aţi slujit !
Un gând pe-o foaie albă
Încerc să scriu acuma
Când ceasul vieţii parcă
Se-neacă-n al său tors
Să vă trimit din suflet
O boare de iubire
Din Iasi , oraşu-n care
De-atâtea ori aţi fost !
Să ne trăiţi , maestre
Căci sunteţi o baladă
De viaţa si iubire
Şi mulţi o ştiu canta .
În nopţile albastre
De cântec şi magie
Cenaclul Dumneavoastră
În suflet flăcăra !
Teodor Munteanu
3.10.2010
(maestrul era deja in spital, nu stiam ca dupa 2 zile avea sa plece)
Dupa spectacolul sustinut de Cenaclul Flacara la Navodari pe 1 august 2010 am scris cantecul de mai jos .
In timpuri pline cu noroi
muzica si voce :Teodor Munteanu
In timpuri pline cu noroi
Avem o bucurie
Cenaclul canta pentru noi
Si-l vrem ca sa tot fie !
In tara mea candva era
Un susur de izvoare .
Azi suntem parca blestemati
Caci Romania moare !
E timpul sa facem ceva
Ca sa iesim din criza
Chiar existenta-acestui neam
E pusa azi ca miza .
Suntem in lada cu gunoi.
Vom mai iesi vreodata ?
Candva eram mandri si noi .
Si-aveam tara bogata .
refren :
Imi place tara-n care m-am nascut
Din Dunare si din Carpati sunt si eu rupt
Eu sunt roman si-mi place Romania
Ea-i patria , e tara mea e glia .
Plang muntii nostri cei semeti
Ca suntem o rusine
Parca suntem cu totii beti
Nu ne venim in fire .
Romanii sunt astazi morti vii
Sa ne trezim odata !
E timpul sa ne implicam
Acum ori niciodata !
refren :
