marți, 25 iulie 2017

Mai saraci cu un parinte



In 2001 am avut marea sansa ca o piesa de a mea sa treaca preselectia pt Mamaia copiilor, sectia creatie. Am cunoscut atunci direct sau indirect nume mari cum ar fi : Aurel Manolache, Dumitru Lupu, Ion Cristinoiu, Adrian Paunescu,toti din pacate plecati mult prea repede dintre noi. Marele Paunescu avea o vorba"Grabiti-va, artistii mor repede!". Cu plecarea de astazi a lul Dumitru Lupu suntem cu adevarat mai saraci cu un parinte. Semneaza : un copil ratacit prin hatisurile vietii.Poezia pe care am scris-o gandindu-ma la copilul Madalinei care isi pune intrebarea unde e mama sa imi pare potrivita si in astfel de momente cand ne pleaca artistii.
Nu înţeleg, mămico,
De ce nu vii la mine
Când eu te strig prin casă.
Mi–e atât de dor de tine.
Cei mari mă duc cu vorba
Şi nu am vreun răspuns.
Hai sa sfârşim cu jocul
Căci te–ai ascuns de–ajuns.
Vreau să mă iei în braţe
Să–ţi spun că te iubesc.
Mămico, fără tine
Eu nu pot să trăiesc.
Când vine dimineaţa
Eu îmi vorbesc în gând
Că–n ziua ce începe
Vei aparea zâmbind.
Că mă vei lua în braţe
Că–ţi voi atinge părul
Dar ziua trist se duce
Şi–n piept mă doare dorul.
Pe străzi văd multe mame
De mână cu copii.
Dar mâna mea e rece
Şi–aş vrea ca să mi-o ţii.
Iar noaptea când se lasă
Aş vrea să-mi spui poveşti.
Mămica mea cea scumpă,
Hai , spune-mi, unde esti ?
Te rog adânc din suflet
Să te întorci acasă
Căci pentru mine, mamă,
Tu eşti cea mai frumoasă.

Teodor Munteanu
Iasi, 22 iulie 2017

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu