de Teodor Munteanu
Pe dealuri fără noimă
E casa mea la ţară,
Pustiu îmi cântă cucul
Într-un uscat de vară.
Ferestrele-mi sunt sparte
De crivăţul din oameni .
Plângând apocaliptic
Se duc zile deşarte .
Nu am curent , nici apă
Mâncare nici atâta
Cu buzele uscate
Parcâ-mi rânjeşte râpa .
E cadaveric totul
Şi-o secetă cumplită.
Pământul ars de soare
Te frige ca o plită .
Acesta-i peisajul
Născut în mintea mea .
E doar o poezie
Creată-n cafenea .
A fost o-nchipuire
Cum aş trăi eu dacă
A mea dulce iubire
S-ar destrama vreodată .
Iubita-i lângă mine
Şi o iubesc nespus .
Cât caierul există
Se-nvârte al meu fus .
În ziua de 8 mart'e
Îi dau un mărţişor :
Pupicul cel mai dulce
Legat de al meu dor .
Postare prezentată
Teodor Munteanu-autorul cantecelului Ursuletii s-au trezit, buna dimineata
Am 2 canale pe Youtube: https://www.youtube.com/user/iasievents/videos https://www.youtube.com/user/amatoridekaraoke/videos Adresele mel...
Da, da, da! Poezia este reuşită la orice nivel ar fi analizată: tematic, semantic, fonetic, prozodic. De asemenea, metaforele îi conferă un autentic halo poetic. Mai mult, construcţia de ansamblu este inedită şi inspirată, căci surprinzi cititorul printr-un contrast între titlu cu vasta şi inefabila lui subsidiaritate şi maniera în care începi curgerea lirică. 8 Martie, se vede treaba, te-a cadorisit cu o muză primăvăratică ce-ţi înfloreşte tot mai mult copacul talentului. S-o păstrezi şi în numele ei noi frumuseţi să creezi!
RăspundețiȘtergere