Român blatist

Mă-ntreb câţi oameni astăzi îşi vor pierde
Persoana-ntâi a verbului a fi .
Corăbii, oare, câte se vor duce
În depărtările ce nu au zi.

E dimineaţă dar mă simt aiurea,
Prea multe griji în mine-am adunat.
În ţara noastră cu miros de humă
Te simţi un pasager ce mergi pe blat.

Nu ai  vreun loc ci mergi doar pe tampoane,
Aştepţi stresat pe naşul controlor
Să-i pui in buzunar vreo trei parale,
Muncite cu sudoare, fără spor.

Sunt pacient ce dorm pe pături ude
Într-un spital cu doctorii plecaţi.
Apare-o infirmieră fără mutră
Ducând o oală plină cu rahaţi.

Eu sunt român în ţara fără noimă,
Trăim o tragedie pe deplin.
Îmi e atât de greu să fiu în viaţă,
Căci de-aş fi mort aş consuma puţin.