Scanteieri de cremene

de Teodor Munteanu


Cuvintele se nasc din scanteieri de cremene.
Mi-am golit toata fiinta mea
zamislind aceasta adiere de Olimp .
Iar acum sunt gol ca o gogoasa de vierme de matase .
Intunericul l-am opturat cu lumina .


Lumina -aceasta vesnicie a spiritului,
e potiunea pe care o beti ,
iubitii mei frati ai invartirii in jurul sinelui .


Ea cade in adanc
ca intr-o fantana 
din care bea eul din noi
care iese
alungat de grijile
ce nu hranesc
ci decapiteaza
sorbitul de esenta tare .