de Teodor Munteanu
Când viaţa se sfârşeşte
Nu poţi nimic să faci.
Ajungi să-ţi numeri anii
Prin vii, nişte araci.
Ei nu mai fac nici muguri,
Nici frunze-n vals de vânt.
Când lemnul se usucă
Eşti bulgăr de pământ.
În universul ăsta
Eşti om sau de eşti cioară
Destinul e acelaşi,
Şi parcă te-nfioară.
Rămâne doar neantul
Mereu învingător.
El e nimicul care
Nu are nici un dor.
Postare prezentată
Teodor Munteanu-autorul cantecelului Ursuletii s-au trezit, buna dimineata
Am 2 canale pe Youtube: https://www.youtube.com/user/iasievents/videos https://www.youtube.com/user/amatoridekaraoke/videos Adresele mel...
Privită din unghiul literar de vedere poezia este pe deplin reuşită! O tuşă persuasivă izvorâtă din trăire şi talent o impune lumii artei autentice. Atâta doar, că sufletul nostru ştie în adâncimile lui nesfârşite că pesimismul aparţine prin excelenţă minţii... Însă poezia poate fi interpretată şi ca o invitaţie la conştientizarea clipelor care încă ne sunt date spre bucurie...
RăspundețiȘtergere