de Teodor Munteanu
Tu esti cadoul sufletului meu.
Fiinta ta imi aluneca pe pielea-mi incalzita
pana intra in mine.
Acolo locuiesti tu de fapt si
doar din cand in cand mai scoti capul afara
ca sa iei aer
asa cum fac scufundatorii fara butelii de oxigen.
In interiorul meu razi, te misti si existi.
Eu sunt mama ta.
Tu, copilul din burta.
Amandoi locuim in acelasi lichid amniotic
numit iubire.
Exteriorul este doar o cochilie, o gogoasa
in care ne aflam noi.
Lumea este doar invelisul nostru, frumoaso.
Te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.