Poezia Roxanei Asofiei e o inlantuire de acorduri fine de chitara.Poezia e muzica iar muzica e poezie .Ea le simte prin toate simturile ei (“miroase a poezie”). Ea traieste intr-o lume a interioarelor unde propriul eu e adesea singurul locuitor al spatiului poetic.( “Trăiesc prin pix si versurile proprii”).
Lumea din jur nu e chiar un paradis al creatorului care se simte adesea frustrat si dezamagit de prezentul mult prea aglomerat de lucruri tragice sau inutile (“ Nu am loc nici să gândesc profund”).Creatorul se simte adesea robul propriilor simtiri.Ar fi vrut sa (se) simta mai putin ca sa poata trai mai usor clipa terna a prezentului( “Sunt o stradă acoperită de frunze”). Frunzele care acopera strada Roxanei sunt de forme si culori diferite pentru a da culoare si scop unei strazi care nu duce nicaieri.Drumul ramane etern si interesant in calatoria vietii .Capatul calatoriei îl iubeste pentru ca nu-l poate urâ.Moartea e luata in bagajul vietii pentru ca stie ca fara ea nu ar fi fost nici calatoria ca atare.Ca un capitan destoinic de vas ce-si noteaza zilnic insemnarile in jurnalul de blog, creatorul isi imortalizeaza trairile calatoriei in randuri pornite din prea multa simtire .Ea insasi ar vrea sa simta mai putin furtunile si tangajul mersului pe valuri ca sa nu fie nevoita sa-si ascunda dezamagirile in plicuri groase, ascunse cu dibacie in sertarele sufletului.(“ Plicuri întregi am scris din nou ”).
Ploaia bacoviana ce cade adesea in cadenta muzicalitatii eminesciane si adancimile ciorariene se înrâuresc într-o poezie ca un oftat, ca o defulare a unui suflet incarcat cu vise, iluzii si dezamagiri.Adesea omul cara mai mult decat poate duce si atunci oboseste .Dar poate ca aceasta oboseala si istovire e mai incarcata de impresii ce dospesc pentru a se scurge din ele versul eliberator decat un suflet odihnit dar gol de continut.
In poezia Roxanei iti privesti sufletul ca intr-o oglinda.De multe ori te simti singur.Nu pentru ca nu ai fi capabil de iubire ci pentru ca cei din jur nu se ridica la nivelul asteptarilor tale. Nu-ti plac lucrurile evazive si puerile.Iubesti consistenta pentru ca vrei ca totul din jurul tau sa aiba un sens, sa aiba un mesaj. Poeta nu scrie de dragul de a scrie ci pentru ca ea simte.Scrisul este o defulare a frustrarilor acumulate intr-un suflet frumos care traieste intr-o lume urâtă.
In poezia Roxanei iti privesti sufletul ca intr-o oglinda.De multe ori te simti singur.Nu pentru ca nu ai fi capabil de iubire ci pentru ca cei din jur nu se ridica la nivelul asteptarilor tale. Nu-ti plac lucrurile evazive si puerile.Iubesti consistenta pentru ca vrei ca totul din jurul tau sa aiba un sens, sa aiba un mesaj. Poeta nu scrie de dragul de a scrie ci pentru ca ea simte.Scrisul este o defulare a frustrarilor acumulate intr-un suflet frumos care traieste intr-o lume urâtă.
Nevoia de iubire, ca singura si eterna salvare a pacatului simtirii propriului bagaj de trairi si dezamagiri se transpune in setea de a bea dintr-un rau al puritatii.
Va invit sa o descoperiti pe Roxana Asofiei pentru ca ea este noi, cei care și simtim nu doar trăim.
Va multumesc din suflet pentru gandurile frumoase la adresa mea. Va multumesc pentru simplu fapt ca sunteti om (in adevaratul sens al cuvantului). Va doresc o viata frumoasa plina de realizari si o continuitate vesnica in meseria pe care o detineti si pe care o controlati atat de frumos si de bine.
RăspundețiȘtergere