de Teodor Munteanu
Poporul fără poezie
Este un biet copil orfan.
El rătăcește-n întuneric
Ca un sărman fără un ban.
Poporul fără poezie
E un asteroid stingher,
Fără orbită, fără soare.
Sau poate mult prea mult vă cer.
Când omul nu are nici pâine
Nu îi stă mintea la citit.
De ce în jur e sărăcie?
E mult prea mult de povestit.
Vă spun atât : Iubiți poeții !
Ei sunt dintre acei aleși.
Nu rătăciți în trenul vieții !
În lumea asta fiți deștepți !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.