Creatii 22 noiembrie 2011

 de Teodor  Munteanu


Fabulă

În valea cerbilor
Cea plină de urși
A trecut un scons
Urmărind un bursuc.
Văzând un iepure
El s-a oprit
Și-n clipa aceea
Un piton l-a înghițit.

Morala e simplă
Și zice așa:
Lumea-i pestriță
Nu generaliza !

Epigrame

SMS-ul
SMS-ul e la modă
Când vrei scurt să spui ceva.
Bilețelul e-o fosilă.
Să vedem ce va urma.

Metamorfoză
Știu că-n lumea asta mare
Este greu să-ți faci un loc.
Pentru asta însă unii
Au trecut din om în porc.

Unui "ocupat"

Unii sunt cam ocupați
Nu au timp nici de-o cafea.
Însă dacă le-o plătești
Ar găsi timp să o bea.


Tăcerea e de aur

Unii spun că vorbesc mult.
Ăsta-i un defect.
Dar la școală am tăcut
Și acum sunt corigent.

Unei prostituate
Fiindca bani îi trebuia
Și-a amanetat inelul
Dar l-a scos, aș, imediat
Dezgolindu-și caracterul.

Eu știu

de Teodor Munteanu

Eu știu că-i greu să-ți iei adio
Atunci când trebuie să pleci.
Eu știu că viața-i doar o farsă,
Un palid vis de lilieci.

Ne căptușim cu-învățătură,
Cu școli, licee, facultăți
Dar timpul trece cu măsură
Iar morții n-ai ce să-i arăți.

Tu poți avea un teanc de acte,
De diplome și de virtuți.
În teatrul cel jucăm pe scenă
Cu moartea nu ai cum să lupți.

Noi suntem oameni de zăpadă
Ce ne topim încet, încet.
La urmă cine stă să vadă
Doar locul bravului omăt.

E-atâta liniște-n cetate
Căci morții tac, nu fac scandal.
Și azi ca ieri, la fel și mâine
Se iese printr-un ultim bal.

Noi suntem bieți actori din fașă,
Jucăm un prim și ultim rol.
Eu știu că viața-i doar o farsă,
E visul veșnicului somn.

Folk la Pizza Park din Iasi-poze si filme

Folk la Pizza Park
de Teodor Munteanu

Cuvintele nu-ncap în călimară
Să pot ca să descriu ceea ce simt
Căci am pășit ca și odinioară
În lumea folkului ce-l cânți iubind.

Ca sufletul deschis ca și o floare
Frumosul l-am băut ca o cafea.
Acum când scriu,ce-a fost un vis îmi pare,
O bucurie rară-n viața mea.

Ca un șofer aflat în cursă lungă
Noi lumea o privim în pas grăbit.
Prin geam nu poți să simți aroma toamnei,
Nici mirosul de fân proaspăt cosit.

Există clipe când revii la tine,
Dar asta se întâmplă foarte rar.
La Pizza Park m-am regăsit pe mine,
Am evadat o clipă din banal.

Trăim anost o viață insipidă
Căci înotăm în griji și în nevoi.
Din când în când din viața de omidă
Să evadăm să fim noi iarăși noi.

La Pizza Park vor fi de-acum încolo
Mici escapade din banalul trai.
Să vii și tu la folk de vrei ca arta
Să-ți sublimeze ceea ce tu n-ai.

Restaurantul Pizza Park  din Iasi va invita miercuri 23 noiembrie, ora 20, la o seara de folk. Invitati : Adi Bezna, Catalin Ungureanu, Radu Stefan, Gabi Lazar. Intrarea libera














poze aici

Scurt interviu cu mine insumi

-Cum te cheama?
_Teodor Munteanu
-Cu ce te ocupi ?
-Cant.
-Ce gen?
-Muzica pt copii in special.
-Ce-ti place cel mai mult in viata sa faci?
-Sa cant si sa compun
-Scrii si versuri?
-Da, multe piese sunt scrise pe versurile mele.
-Unde canti?
-In special in gradinitele Iasului.Mai rar ies si din oras.
-De cand canti prin gradinite?
-Din anul 2000, primavara.
-Cate piese ai compus pana acum?
-Multe.Nu le-am numarat .O parte le-am postat aici : http://compozitiideteodormunteanu.blogspot.com/
-Care e hitul tau ?
-Buna dimineata
-Mai canti cu cineva sau singur?
- Acum cant cu un chitarist foarte bun .Fost membru al formatiei Kreativ. Cantam amandoi la chitara electrica.Cantam pe deasupra negativelor sau live.

Suflete de rouă

de Teodor Munteanu

Suflete de rouă

Sunt ai mei pereți,

Paznici de nădejde

Oricărei dimineți.

Omul e lumină

Și cer zvăpăiat,

Îl ademenește 

Dulcele păcat.

Sunt cărări pe mare

Și valuri  pe munți

Orizontul alb

Vrei să îl ascunzi .

Toate le poți face

Om neobosit

Când iubirea tainic

Dulce ți-a vorbit .

Dacă-n clipa este

Un picuț de dor

Sufletul de rouă

Este un izvor .

Cântă în surdină

Un bătrân pian

Vechi decembrie

Nou sfârsit de an .

Grad PP 22 Iasi , 10 noiembrie 2011

Lumea de circ

de Teodor Munteanu

Lumea-n care noi trăim

E sucită și ciudată.

Poți găsi în ea ce vrei:

Ipocriți ce știu să facă

Orice lucru să te-nșele

Ca apoi tu, biet român,

Să-ți blestemi zilele grele.

Lumea-n care noi trăim

E o mare păcăleală:

Poți găsi sinecuriști

Ce-și duc viața într-o fală.

În schimb bieții muritori

Doar trăiesc de azi pe mâine.

Unde e dreptatea-‘ntreb?

Fără muncă să ai pâine?

Lumea-n care noi trăim

E o mare făcătură.

Plină-i de bandiți și hoți

Ce-au știut să dea din gură.

Eu mă simt complet buimac

Într-o lume-așa perversă.

Oameni cu obrazul gros

Au onoarea lăngă fesă.