de Teodor Munteanu
Cuvintele nu-ncap în călimară
Să pot ca să descriu ceea ce simt
Căci am pășit ca și odinioară
În lumea folkului ce-l cânți iubind.
Ca sufletul deschis ca și o floare
Frumosul l-am băut ca o cafea.
Acum când scriu,ce-a fost un vis îmi pare,
O bucurie rară-n viața mea.
Ca un șofer aflat în cursă lungă
Noi lumea o privim în pas grăbit.
Prin geam nu poți să simți aroma toamnei,
Nici mirosul de fân proaspăt cosit.
Există clipe când revii la tine,
Dar asta se întâmplă foarte rar.
La Pizza Park m-am regăsit pe mine,
Am evadat o clipă din banal.
Trăim anost o viață insipidă
Căci înotăm în griji și în nevoi.
Din când în când din viața de omidă
Să evadăm să fim noi iarăși noi.
La Pizza Park vor fi de-acum încolo
Mici escapade din banalul trai.
Să vii și tu la folk de vrei ca arta
Să-ți sublimeze ceea ce tu n-ai.
poze aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.