de Teodor Munteanu
Suflete de rouă
Sunt ai mei pereți,
Paznici de nădejde
Oricărei dimineți.
Omul e lumină
Și cer zvăpăiat,
Îl ademenește
Dulcele păcat.
Sunt cărări pe mare
Și valuri pe munți
Orizontul alb
Vrei să îl ascunzi .
Toate le poți face
Când iubirea tainic
Dulce ți-a vorbit .
Dacă-n clipa este
Un picuț de dor
Sufletul de rouă
Este un izvor .
Cântă în surdină
Un bătrân pian
Vechi decembrie
Nou sfârsit de an .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.