marți, 1 martie 2011

Viorile plang

de Teodor Munteanu


Viorile plâng
Pe zările-albastre
Pereţii-mi sunt mici
M-ascund între coapse.


În tine respir
Făr' frigul de humă ,
Iubito , eu viu 
Sunt viu ca o spumă .


Scolar sunt , netuns ,
Bricheta-i pe bancă
Mă sprijin pe-un vers
Iubesc fără dată .


Eşti strugure copt ,
Bobiţa ţi-e dulce
Eşti bun vinişor , 
Cin' bea nu se duce !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu