Buna ziua. Ma numesc Teodor Munteanu si sunt cantautor de muzica pt copii. Cant dar si compun muzica pt copii. Cel mai cunoscut cantec compus de mine este Ursuletii s-au trezit, buna dimineata, care are deja vreo 15 milioane de vizualizari pe youtube. De 17 ani fac spectacole muzicale pt copii in scoli si gradinite. Daca doriti un spectacol muzical (chiar si pe perioada verii) ma puteti contacta la tel.0742770244.


  • oferta cd-uri 2017

    vineri, 21 ianuarie 2011

    Magda Puskas - mama muzicii folk

    Site oficial

    Pe 14 ianuarie 2011 Magda Puskas a implinit o frumoasa varsta .Ii doresc si eu din suflet " La multi ani " cu multa sanatate ! Corina Roth  are o postare frumoasa  pt Magda pe blogul ei .Link aici. Tot Cori a postat pe Facebook randurile de mai jos :   


     " Magda Puskas s-a născut la Reghin, la data de 14 ianuarie 1961. Şi-a început activitatea în lumea muzicii încă din anii de liceu, făcând parte din grupul de folk Artemis al şcolii din acelaşi oraş.Odată cu terminarea liceului, această trupă s-a destrămat, dar din ea s-a născut, în anul 1981, un nou grup format din Magda Puskas şi fosta sa colegă, Sorina Bloj.
    Cele două au continuat să cânte în cadrul Clubului Tineretului, purtând numele Ecoul. Această colaborare s-a fructificat cu câteva piese de un real succes, cântate în turneele susţinute alături de Cenaclul Flăcara: La o cană cu vin, Din copilărie, Ardealul, Taina.După încheierea colaborării cu Sorina Bloj, Magda Puskas şi-a adus aportul muzical în Cenaclul Flacăra alături de Tatiana Stepa, sub numele de Partaj, cântând împreună Desculţ prin zăpadă, Creion, Partaj, precum şi vechile hituri ale Ecoului.După 1989, Magda Puskas şi-a continuat activitatea în Cenaclul “Totuşi iubirea”. Se numără printre persoanele care au contribuit la resuscitarea folk-ului românesc de după anul 2000.În prezent o putem vedea pe scena festivalului Folk You! sau la diferitele concerte pe care le susţine în ţară. Cântă fie în recitaluri solo, fie acompaniată de artişti precum Ioan Onişor, Florin Radu Ştefan sau Tcha Limberger.Între anii 2006 și 2007, Magda s-a ocupat cu realizarea şi prezentarea emisiunii În căutarea folkului pierdut, de la televiziunea Orizont Tv din Baia Mare. A continuat munca începută, de această dată la televiziunea regională One Tv Transilvania, prin producerea, realizarea şi prezentarea emisiunii Gama Folk Major.Actualmente, concertează constant în Ardeal, dar şi în cluburile de folk din capita

    lă.Cenaclu pentru inimă și minte, pentru suflet și trup... (23 Noiembrie 2010)Posted by Oana Monica Nae

    În fiecare joi, Gazeta de Maramureș se scrie și se tehnoredactează pe muzică folk. Poate chiar se gândește folk. Iar un interviu cu Magda Puskas ar putea chiar să ne spună cum se trăiește. Folk.Reporter: Cum a evoluat apetenta romanilor pentru muzica folk? Magda Puskas: In urma unui demers cultural-educativ, in SUA anilor ’70, unde poetul Adrian Paunescu a tinut cursuri despre Eminescu studentilor americani. S-a intors cumva „virusat” de suflul libertatii de exprimare al americanilor, luand contact direct cu vibratia Woodstock. A adus, insa, si elemente noi pentru miscarea deja existenta, si asa s-a nascut Cenaclul. Cenaclul a devenit repede o manifestare totala, pentru toate simturile si simtirile. Pentru inima si minte, pentru suflet si trup, de aceea nu a fost greu sa fie perceput ca un eveniment in care libertatea de exprimare era prezenta la un nivel subtil in poezia cantecului si in cantecul poeziei, luand nuante de folk, pop, rock, folclor, jazz acoperind toate gusturile unei natii cu posibilitatile de alegere ingradite. A fost ca o defulare a energiei nemanifestate a tineretului „revolutionar”, reusind sa surprinda printre randuri idei si concepte ce erau interzise de autoritatile totalitare ale vremurilor in care s-a nascut - si din a caror cauza s-a nascut, de fapt. Si pentru ca pe scena se puteau manifesta rockerii cu pletele in vant, se putea dansa, se puteau recita poezii interzise, se putea manifesta adevaratul sentiment patriotic, se puteau manifesta talente inca necunoscute, se putea depasi ora „normala” de desfasurare, toate acestea asumate si cu un invelis subtil si subtire de cuvant rostit cum trebuie, au avut darul sa adune zeci de mii de spectatori. 

    Reporter: Primul contact si cea mai draga amintire despre Cenaclul Flacara?
    Magda Puskas: Legatura mea cu muzica folk s-a realizat in liceu, cand, in cadrul grupului ARTHEMIS al liceului, am abordat si acest gen muzical, cu care am luat premiul national la Cantarea Romaniei. Am avut norocul ca, in noiembrie 1981, cand am participat la festivalul „Baladele Dunarii”, in formula Grupul folk „ECOUL” din Reghin (alaturi de colega mea din aceea vreme, Sorina Feier – Bloj), in juriu sa fie membrii Cenaclului Flacara si presedintele juriului chiar Adrian Paunescu. Luand premiul cel mare, am fost invitate sa devenim membre active si sa participam la turneele mamut de cate trei luni, fara pauza, ale Cenaclului. De aici, apoi, deriva foarte multe amintiri dragi, dar cea mai vie care ma mai infioara si acum este imaginea a 50.000 de spectatori cantand cu lumanari in mana „Ruga pentru parinti” la spectacolul cu numarul 1000 al Cenaclului de pe stadionul din Galati. A fost un fenomen irepetabil. Cine nu l-a vazut, cu greu ar intelege sau si l-ar putea imagina. Pe vremea aceea, in Europa nu exista manifestare la care sa participe atatia spectatori.

    Reporter: Despre omul si poetul Adrian Paunescu?
    Magda Puskas: In cateva randuri? Un om atat de complex, dar si controversat? Cam greu. Mi-ar trebui mult timp, multa cerneala si kilograme de hartie… Pe scurt, un poet exceptional, un foarte bun psiholog-sociolog, bun organizator, cu fler in descoperirea talentelor, un iubitor al valorilor, patriot de exceptie, capacitate de munca titanica, memorie de invidiat si un OM cu calitati si defecte pe masura. Si-a castigat un loc de frunte binemeritat, nu numai in literatura romana, ci si in constiinta publica, ajutand oameni cu diverse probleme.

    Reporter: Cateva picanterii din concerte? 
    Magda Puskas: Mi s-a intamplat chiar mie, la un concert de la malul Marii Negre, in vara anului 1982, cand, inseland vigilenta celor care pazeau scena, un om sub influenta lui Bachus impresionat de piesa „La o cana cu vin” - care, de altfel, ii reprezenta foarte bine starea, a urcat pe scena si mi-a varat in decolteu, drept recompensa, o bancnota (ce-i drept, cea mai mare din vremea aceea), exprimandu-si astfel recunostinta, spre stupoarea mea si a intregii asistente. Toata lumea a ramas paralizata cateva secunde, omul a fost scos de pe scena, iar Paunescu, dupa ce l-a certat, a dat intamplarii o conotatie umoristica, aducandu-ne la cunostinta ca pentru spectacolul respectiv ne-am luat onorariul. O alta poveste ar fi legata de cantautorul sighetean Ion Zubascu, pe care colegii il rugau mereu sa-si acordeze chitara, la care el replica intr-un stil neaos ca „si cucul canta fals de mii de ani si nimeni nu-i face observatie”. Pe latura asta ar mai fi o gramada de povestit, pentru ca intamplarile hazlii au fost la ordinea zilei de fiecare data. 

    Reporter: Ce versuri va plac cel mai mult si la ce credeti ca-i buna poezia?
    Magda Puskas: Imi plac foarte multe versuri. „Nu credeam sa-nvat a muri vreodata...” „Oda in metru antic”, „Ninge sa desparta cifrele si mirii/ Unu si cu unu nu pot face doi...”. Poezia de dragoste a lui Paunescu, deosebit de sugestiva, si foarte multe poezii dragi pe care le tin minte datorita multor „declamari de poezie” din cenaclu: „Repetabila povara”, „Focul vanat” „Manifest pentru sanatatea pamantului” etc. Cei care am fost in mijlocul acestor evenimente au mai multa aplecare catre poezia lui Adrian Paunescu. Noi am fost acolo, la „nasterea” ei directa pe linia muzicala - „Din copilarie”, „Ciresul” (Ecou), „Partaj”, „Mi-e bine, mi-e jale”, „Descult prin zapada”. Cu grupul ECOU am reusit sa castigam un loc recunoscut in Cenaclu, chiar prin forta versurilor noastre: „Si daca ni se cere sa fim cum nu vrem sa fim/ Chiar daca pe cer va scrie prea tarziu / Si daca spun albului alb si negrului negru / Chiar daca spre tampla veacului marsu-i funebru... / Cade o stea... ar putea sa fie steaua...”. La ce-o mai fi buna si poezia asta...? Fiind copilul care ramane in sufletul adolescentului, al omului matur si al batranilor, peste durere, dezamagire si suferinta, poezia este insasi sufletul vietii. Este modul cel mai frumos si impresionant de a spune lucrurile simple. Poezia ciupeste coardele inimii si face muzica celesta, pe care insa nu orice ureche o poate percepe. Poate fi considerata chiar un act de credinta pentru ca se adreseaza celei mai bune si mai miraculoase parti din noi, sufletului. 

    Reporter: Ce va motiveaza sa faceti lucruri de suflet in contextul actual, cu atatea probleme in jur? Magda Puskas: Fiecare din noi are o misiune pentru care trebuie sa lucreze pe parcursul unei vieti in orice conditii, cu toata daruirea de care este capabil. Darul meu de a putea transmite prin cantec o vibratie, sentimente de bucurie, liniste sau chiar nelinistea sentimentelor generate de viata de zi cu zi este si o datorie de onoare pe care incerc s-o gestionez cu modestie si bun simt impotriva tuturor intemperiilor aparute pe parcurs. Vibratia emisa in timpul cantecului lovindu-se de sufletul auditoriului se multiplica in mii de alte vibratii asemenea care, intorcandu-se tot la mine, imi dau puterea sa continui… Este ca un perpetuum mobile: daruiesc – primesc – daruiesc – primesc... Mi-am asumat aceasta misie si, precum ii sta bine unui om care cauta si incearca sa-si intuiasca drumul in aceasta dimensiune, problemele din jur se estompeaza si se intrevede doar telul final, care este inaltator.„Fiind copilul care ramane in sufletul adolescentului, al omului matur si al batranilor, peste durere, dezamagire si suferinta, poezia este insasi sufletul vietii. Este modul cel mai frumos si impresionant de a spune lucrurile simple. Poate fi considerata chiar un act de credinta pentru ca se adreseaza celei mai bune si mai miraculoase parti din noi, sufletului” - Magda Puskas.


    Magda Puskas si-a inceput cariera in copilarie, concertand alaturi de artisti consacrati ai genului pop in anii ’70, ani care i-au deschis perspectiva marilor scene. Prima realizare a artistei in muzica Folk s-a petrecut in anii de liceu la Reghin, cand grupul „Artemis” a abordat genul. Grupul „Artemis” a distins doua voci complementare, care au format grupul „Ecou”, respectiv Magda Puskas si Sorina Feier- Bloj. A inceput turneele cu „Cenaclul Flacara” din anul 1981, in grupul „Ecoul” – cu Sorina Bloj - dupa care a concertat singura, regasindu-se ulterior in grupul „Partaj”, alaturi de Tatiana Stepa, cu care a continuat sa cante vechile hituri ale „Ecoului”. Dupa 1989, Magda Puskas si-a continuat cariera muzicala in Cenaclul „Totusi Iubirea”, iar apoi, din nou , „Cenaclul Flacara”, unde a concertat fie alaturi de alti folkisti, fie in recitaluri solo. Magda Puskas se implica si in mediatizarea fenomenului prin asistenta de productie la Televiziunea „Realitatea” (2002), realizator si prezentator al emisiunii „In cautarea folkului pierdut”, la televiziunea „Orizont Tv” Baia Mare (2006-2007). Dupa anul 2008, a fost producator, realizator si prezentator al emisiunii „Cluj4All” la televiziunea regionala „One Tv Transilvania” si „Klub TV”, cu studiourile in Cluj-Napoca.Sursă: Gazeta de Maramureș”Publicul, el ma face sa merg inainte” - Pompiliu Kostas Rădulescu (20 August 2005)Aseara te-am asteptat... Da, as fi vrut sa-ti spun doar doua vorbe. Simple. Dar erau cele mai frumoase ce s-au rostit vreodata. Iar vinul, indoit cu apa din doua fatani pereche...Dar tu n-ai venit...Viteza de 15 noduri ale ambarcatiunii cu motor nu ma lasa sa visez la vapoarele cu aburi ale lui Mark Twain si Gura Portitei apare iute de dincolo de ape. Dar se sopteste folk... Asa ca putem inchide pleoapele si sa ne privim sufletul in ochi. E ceasul de taina al visatorului. "Eu nici n-am inceput cu folk", ma aduce cu picioarele pe pamant Magdalena Puscas. "La sase ani eu am inceput cu muzica populara. Si am cantat «Fata mamii ce vrei tu», in care era vorba despre toate meseriile «sanatoase» din vremea aia, sofer, tractorist, sudor. Asa ca dupa vreun an de cantat folclor dintr-asta m-am lecuit si am trecut la muzica usoara, in care ma regaseam mai bine. Aveam un tremollo specific in voce si am constatat ca mi se potriveau toate piesele lui Dan Spataru, Dumnezeu sa-l ierte. Cantam cu mare placere insa nu intelegeam de ce toate femeile din sala plangeau". Zambeste, iar ochii migdalati capata o stralucire aproape nepamanteasca. "Abia mai tarziu mi-am dat eu seama ce inseamna sa trezesti in inima publicului mecanismele acelea sensibile care fac comunicarea posibila. Cam asta a fost." PRIMA INTALNIRE. "Folk-ul ca o cariera a venit pentru mine intr-un moment neasteptat. Faceam parte din trupa de folk a liceului din Reghin unde invatam, la indemnul Sorinei Moldvai, de la care de altfel si aflasem pentru prima oara de folk. Nu se prea canta atunci pe la noi. Dar evident, cand am terminat clasa a XII-a, grupul s-a destramat. Asa ca am continuat numai noi doua, Sorina si cu mine, la Clubul Tineretului. Tot atunci am primit si numele de «Ecoul», datorita efectului de hall, ecou, pe care il faceam noi cu vocea..." Amintiri. Isi fereste o clipa privirea. REGRET. "N-am invatat chitara in adevaratul sens al cuvantului. Am fost indolenta. Stiu sa cant, imi compun piesele, dar nu am curajul totusi de a canta singura pe scena. De alfel nici n-am fost incurajata din punctul asta de vedere. Chiar profesorul meu de muzica, observand ca am voce, m-a impins in directia asta. Apoi, eu am cantat mereu acompaniata de cineva, deci nici n-am simtit nevoia de a tine eu chitara in mana. Acum, iata, cant de paisprezece ani cu «Orizont 77». Poate alta data..." Luam vaporasul inapoi spre Jurilovca. Undeva in stanga, un far isi intoarce la rastimpuri privirea spre noi. In jur valurile alearga intins ca o herghelie inspumata. Dar o pala de aer cald ma bate pe umar si caii toti raman in urma. Pamantul incins peste zi intinde spre noi brate de vant. Cu inocenta de sirena, marea ne cheama la ea. Privesc in urma. Dezlegat acum de catarg, Odiseul meu nu se va mai intoarce nicicand acasa... DEZLEAGA-MI SUFLETUL"Sorina a venit in grup cu foarte multe piese gata facute, eu cu altele. Dar asta nici nu mai conta. Eram «Ecoul» si atat! Am lucrat multa vreme extraordinar de bine impreuna. Apoi, s-a intamplat ceva... Ea s-a imbolnavit si n-a mai putut veni. Eu am continuat o vreme singura, in speranta ca toate se vor rezolva. Poate ca Sorina a considerat asta o tradare pentru ca n-a mai venit. Nu puteam ramane pe loc si asa s-a nascut grupul «Partaj» cu Tatiana Stepa. Ar fi putut sa se numeasca tot «Ecoul», in fond, si eu eram «Ecoul». Dar nu mi s-a parut corect fata de Sorina. Ea a decis sa mearga mai departe purtand acest nume si cantand piesele noastre." Sursă: Jurnalul Național "


























    Niciun comentariu:

    Trimiteți un comentariu