Artist din stele

de Teodor Munteanu

Bătrânul timp ne trage pe toţi pe roata vieţii

Un leş devine trupul căci omu-i muritor .

Dar ceea ce rămâne e spiritul său sacru .

Doar el ne incalzeste când de artist ni-e dor .

Artistul e o torţă ce arde-n continuare .

A trebuit să plece doar fizic în alt loc ,

Un prieten de nădejde , o amintire vie ,

Chiar şi plecat în stele e candelă şi foc .

Noi , cei rămaşi în viaţă , suntem o prelungire

A notei ce-a cântat-o când pe pămant era .

Daca iubeşti cultura citeşte şi ascultă

Ce a creat artistul .E moştenirea sa .

In noaptea ignoranţei cultura e lumină

E ochiul care vede , e nasul când miros .

Se degradează omul rămas in întuneric

Ca şi paltonul care de molii este ros .

Cuvintele sunt păsari ce populeaza cerul

Cu ele se înalţa şi omul pământean .

Călătorim spre stele într-un palton albastru

Şi devenim planete prin artă nu prin ban .