marți, 21 decembrie 2010

Artist din stele

de Teodor Munteanu

Bătrânul timp ne trage pe toţi pe roata vieţii
Un leş devine trupul căci omu-i muritor .
Dar ceea ce rămâne e spiritul său sacru .
Doar el ne incalzeste când de artist ni-e dor .

Artistul e o torţă ce arde-n continuare .
A trebuit să plece doar fizic în alt loc ,
Un prieten de nădejde , o amintire vie ,
Chiar şi plecat în stele e candelă şi foc .

Noi , cei rămaşi în viaţă , suntem o prelungire
A notei ce-a cântat-o când pe pămant era .
Daca iubeşti cultura citeşte şi ascultă
Ce a creat artistul .E moştenirea sa .

In noaptea ignoranţei cultura e lumină
E ochiul care vede , e nasul când miros .
Se degradează omul rămas in întuneric
Ca şi paltonul care de molii este ros .

Cuvintele sunt păsari ce populeaza cerul
Cu ele se înalţa şi omul pământean .
Călătorim spre stele într-un palton albastru
Şi devenim planete prin artă nu prin ban .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu