Iubit de fluturi

Iubit de fluturi

de Teodor Munteanu

Avem un prieten în comun
Florin Fînaru-l cheamă
E liniştit de felul lui
Nu umblă după faimă .

E plin de viaţă ca un ram
Când  flori îi ies din muguri
Fiindcă e bun în palma lui
I se aşează fluturi .

Florin e un învăţător
Cu poftă de cultură
Are ca mine un defect :
Nu-i tace a lui gură .

Este sensibil la frumos
La tot ce-nseamnă artă
Nu ai să-l vezi morocănos
În viaţă niciodată .

E-ndrăgostit de copilaşi
Şi-adesea îi filmează
El ştie bine să menţină
Atenţia lor trează .

Florin este un om frumos
Căci are-un suflet mare .
Este deschis spre tot ce-i nou
Şi crede în valoare .

Cuvintele sunt pentru el
Un fel de împlinire
Şi le surpinde fremătând
Cu luciu de simţire .

Acum când e sfârşit de an
Îi facem o urare
Să fie tot aşa iubit
De fluturi pe cărare .

Când muzele îi bat la geam
Să le primească-n casă
Poate că una s-o-întâmpla
Să fie a lui mireasă .