Poetul

de Teodor Munteanu

Sunt omul îmbibat de poezie
Îmi place să iubesc tot ce-i frumos .
Din stări de bucurie şi mâhnire
Cuvintele  încerc ca să le cos .

Îmi place muzica , iubesc cititul ,
Sunt veşnicul flămînd după valori .
Pe cerul vieţii poţi vedea cum zboară
Condori semeţi dar şi banale ciori .

Poetul este pictor de cuvinte
El e oglinda sufletului tău .
Penelul este pana ascuţită ,
Cu ea el îţi pictează visul său .

Voi , oameni , ce simţiţi ce e frumosul
Intraţi pentru o clipă-n lumea sa .
Veţi respira un aer de iubire
Şi apă dintr-un râu curat veţi bea .

Iubiţi frumos şi fiţi mai buni voi , oameni ,
Şi nu uitaţi că totu-I trecător .
 În goana dupa bani şi fericire
Păstraţi-vă curat al vostru dor !

Poetul este strîngător de clipe
Ce ştiu să lumineze-un suflet trist .
El vrea ca cititorul să exclame :
“ Mă bucur că iubesc şi că exist ! “