de Teodor Munteanu
Să scoatem iarăși cartea de citire
Să-l învățăm pe A dar și pe B
Caci lumea a uitat ce-nseamnă artă
Se mai citește doar un SMS.
Poeții sunt in semihibernare,
Bocancii-s înfundați demult în glod.
Trăim abscons acum că nu-s parale,
Poetul nu-i citit de-al său norod.
Apatică e lumea-n aste vremuri,
Nu poți zâmbi când frigideru-i gol.
Când te târăști pe burtă-n traiul acru
De mult ai încetat să mai fii om.
Sunt o legumă-n propria mea țară
Eu sunt românul fără nici un haz.
Nu am nici o părere despre nimeni
Căci totul e acum un mare vax.
Nu am păreri și nici o pasiune
Sunt o reptilă-n târâitul ei,
Sunt buimăcit de soarta de omidă
Abia respir căci anii-s foarte grei.
Mai port în mine flacăra speranței
Că într-o zi vom fi mai receptivi
La tot ce e frumos în lumea asta
Și că vor prinde glas și bieții mimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.