Copiii plâng

fanilor Mădălinei

de Teodor Munteanu

Ești vis acum, o lacrimă tăcută,

Atât de mulți “de ce “ tu ai lăsat.

E ziua ta acuși, nu-mi vine-a crede

Că de un an de zile ai plecat.

Plâng fanii tai, iubită Mădălină,

În fiecare zi te pomenesc.

Orfani de draga lor atât de dragă

Copiii plâng, prin noapte rătăcesc.

Își spun cuvinte multe, se întreabă

Cum fără tine-ncepe-o nouă zi.

Nu le-a rămas acum decât oftatul

Ca un acord peste o lume gri.

În suflet e o rană sângerândă,
În noi răsună tristă vocea ta.

Erai lumina vie, bucuria,

Acum în vis te mai putem vedea.

Tristețea e acum obișnuință,

Erai în suflet tu, acum e gol.

De ce-ai plecat, de ce te-ai dus departe?

De ce ți-ai frant cu fulger al tău zbor?

Sunt întrebări ce nu-și gasesc răspunsul.

Nu pot să cred ! Nu e adevărat!

Dar iată-acuși deja se face anul

De când absurd, tu, Mădă, ai plecat.

Mă înec acum cu propriile lacrimi

Când scriu aceste rânduri și te rog

Întoarce-te acasă, Mădălina,

Repară clipa fără de noroc.

postari asemanatoare :

Adio,Madalina 
Dor de Mădălina
Scrisoare de peste moarte
De ce Julietă, Mădălină ?