Singur de ziua mea

de Teodor Munteanu

Motto :Trăiesc într-o lume fără caracter

            Unde bunul simț este un mister.

Sunt singur într-o lume fără simțire pură,

O lume deformată ce scuipă și înjură.

Nu mai muncește nimeni că s-a furat prea mult.

De ce ziua senină e astăzi un tumult?

Părinți eu nu mai am căci au plecat departe

În locul unde nu-s deloc vise deșarte .

Azi lumea e perfidă, o fiară cu zăbale,

Ce după bunul propriu își făurește cale.

Sunt trist căci mi-e dorința să mă păstrez ca om

Dar viața mă croiește mai zilnic c-un baston.

Cu ce-am greșit eu oare căci n-am vrut să ma nasc

În lumea sincopată ce n-are pic de haz ?

În lumea fără liră speranța-i disperare

Și-n loc de tort cu frișcă eu am o grijă mare

Căci ce se-ntâmplă astăzi cu lumea noastră toată

E-o nebunie albă și-o viață deșănțată.

Sunt singur într-o lume ce are părul rar

De-atâta perfidie și de atât banal.

Eu astăzi împlinesc un numar par de ani

În lumea ce-și dorește un singur lucru : bani.