Ion Minulescu

Ion Minulescu was neither the first nor the last Romanian writer to rush to Paris to study, only to encounter the leisurely bohemian life of "dolce far niente." (Ion Minulescu nu a fost nici primul, nici ultimul scriitor român plecat la Paris cu graba de a studia, dar care s-a întâlnit cu zăbava vieții boeme de "dolce far niente".)

Unconcerned with any student pursuits in the Latin Quarter, he listened to chanson in cafés, read fashionable books, and frequented literary and artistic circles, music halls, cabarets, and exhibitions in Montmartre. (Străin de orice preocupări studențești din Cartierul Latin, a ascultat șansonete în localuri, a citit cărțile în vogă ori a frecventat mediile literare și artistice, music-hallurile, cabaretele și expozițiile din Montmartre.)

Endowed with money from his paternal inheritance, Ion Minulescu could have lived in Paris for many years, not just the four that were meant to be dedicated to university studies. (Căpătuit cu banii de pe moștenirea paternă, Ion Minulescu ar fi putut trăi la Paris foarte mulți ani, nu doar acei 4 care ar fi trebuit să fie dedicați studiilor universitare.)

But not only did he end up penniless after living extravagantly, he also had to borrow money at interest. (Dar nu numai că el a rămas fără căpătâi în urma traiului dus pe picior mare, ci a trebuit să ia și bani cu camătă.)

The poet, with spectacles framed in vermeil or black, wore a lavalier, only dressed in monogrammed shirts, adorned himself with English scarves, and liked to leave the scent of the same perfume (from the "school of Guerlain") lingering in the air, to which he remained ever faithful. (Poetul, cu ochelari în cadru vermeil sau negru, purta lavalieră, îmbrăca numai cămăși cu monogramă, punea la gât fulare englezești și îi plăcea să lase în aerul timpului mirosul aceluiași parfum (din "școala lui Guerlain"), căruia i-a rămas mereu fidel.)

His audience (primarily female) allowed themselves to dress according to the latest Parisian fashions, wear Guerlain's cologne, or travel in first class, accompanied by a pampered pet like Ionel or Goe's "Bubico." (Publicul său (feminin par excellence), își îngăduia să se îmbrace după ultima modă de la Paris, să se dea cu odicolonul lui Guerlain, ori să călătorească la clasă 1, însoțite de câte un Bubico la fel de răsfățat ca Ionel sau Goe.)

...Thus was born The Ballad of Rosina... (...Așa a apărut "Romanța Rozinei"…)

> "Guerlain named the perfume

Extracted from lily cups

After the unknown woman

Bohemian or aristocrat -

In whose blonde curls,

Bleached or powdered,

He first encountered

The scent of lily cups.

Guerlain named the perfume

<Voila pourquoi j'aimais Rosine>"