Pentru poet - despre Adrian Paunescu de Florin Fînaru

tags : in memoria lui Adrian Paunescu , elogiu Titanului

 In seara asta bunul meu prieten , Florin Finaru a trecut pe la mine si mi-a lasat aceasta poezie foarte buna  :

      Pentru poet - despre Adrian Paunescu
                               de Florin Fînaru

         poezie dedicata lui Neica Nimeni
           care l-a numit poet mediocru
             pe Adrian Paunescu
                       
  Cu chipul lui de stînca el înca ne priveste
  Si piatra lui e vie si nu mai are timp
  Si-l lumineaza umbra ce tot mai mare creste,
  Iar neamul îl primeste ca Zeus din Olimp.

  Nu omul este mare, ci geniul poeziei
  Ce-a respirat o viata în trup de muritor,
  Atotputernic, tandru, stapîn al vesniciei
  Murind în suferinta si renascînd în dor.

  Nu arunca cu pietre în Sfinxul care doarme
  Pe culmi de Burebista, pe perna de Carpati,
  Caci sunt neputincioase minusculele arme,
  Esti mic pe lînga tinta în care vrei sa bati!

  Esti mic si totusi ura îti este mult prea mare,
  Desi tu ai o vîrsta, n-ai înteles nimic...
  El va-nfrunta prin veacuri urgia viitoare,
  Istoria curgînda, degeaba îti explic...

  Sunt pui pe lînga tine, dar mintea-mi este treaza
  Si stiu sa simt prea bine pe cine m-a iubit,
  Dar tie îti lipseste aceasta sfînta baza
  Si-ai refuzat biletul de drum spre infinit!

  El vine de departe îngenunchindu-si slava,
  S-a închinat la glie, la sufletul strabun
  Prin strîmta poart-a vremii prea revarsîndu-si lava
  Vulcanul de iubire, degeaba tie-ti spun...

  La cumpana de ape lui i-a fost scris sa creasca
  Sa macine contrarii ca liber prizonier
  Crepusculara zona a vietii s-o hraneasca,
  Liant de zbucium sacru între pamînt si cer !

  Tu-i vezi pacate multe, îl vezi fara valoare,
  Dar geniul este mare, nu omul cel pierdut
  Ce pleaca si ramîne cu lumea trecatoare
  Pierdut în echilibrul divin si absolut.