Bolnavi de şperţ

Bolnavi de şperţ 

de Teodor Munteanu

Suntem bolnavi de şperţ , de şpăgi , de mită
Nu ne mai vindecăm  cu nici un leac .
Se cumpără şi posturi şi onoare
În detrimentul omului sărac .

Cel fără bani e o Cenuşăreasă ,
Munceşte toată ziua pe nimic .
Cine-a dat şpăgi se lăfăie în blănuri
Iar legile mai mult se contrazic .

Te-ntrebi cum poţi trăi în nedreptate
Şi cum înduri atâtea zi de zi .
În lumea şpăgii şi-a mitocăniei
E cel mai  greu un om cinstit să fii .

Încă mă mir cum statul mai plăteşte
Salarii , pensii şi-alte cheltuieli
Noi consumăm mai mult decât producem .
Într-un sistem corupt mulţi fac averi .

Mult prea ciudată este lumea noastră ,
Suntem mai toţi lipsiţi de caracter
Căci nu e om să nu fi dat o dată
Un mic peşcheş la un biet portărel .

A da o şpagă e in legea firii
Căci omul e corupt şi este hoţ .
Cand eşti un om cinstit eşti luat drept fraier
Şi ai părea neadaptat şi prost .

Te-ntrebi cum poate să existe
O lume-aşa coruptă pe pământ
Nu poţi să zici nimic , îţi este frică
Să-ţi spui deschis , în public al tău gând,

Căci mafia terorii e-o pelagră
Ce-a inflamat pământul prea corupt .
De zici  ceva eşti împuşcat pe stradă .
Aşa că mult mai bine-i să fii mut .