Flag this messageDespre opiniile scamaMonday, November 15, 2010 7:49 PMFrom: This sender is DomainKeys verified"Finaru Florin"
Dragă Teo,
Aseară (duminică) am fost la prietenul nostru comun şi am văzut la el, pe Net, opiniile
celor care te-au atacat pentru că i-ai dedicat atâta respect şi frumuseţe
marelui poet Adrian Păunescu. Florin mi-a arătat şi răspunsul lui. Bun răspuns,
de altfel, adresat aceluia/acelora care s-au gândit ei că ar fi tocmai nimerit
să lovească în tine cu vorbele. Dă-mi, te rog, voie să-ţi spun şi părerea mea
din acest punct de vedere.
Înainte însă de aceasta ţin să-ţi precizez că nu doresc să-ţi iau apărarea doar
pentru că ne cunoaştem şi suntem prieteni. Sigur că sunt şi subiectiv, dar dacă
ţi-aş lua apărarea doar pentru că suntem prieteni ar fi puţin. Însă cei care
te-au atacat pe motiv că ai fi ridicol e ca şi cum ţi-ar fi spus: „E ridicol să
te bucuri de artă, de poezie!“. Ei au înţeles că tu i-ai dedicat trăiri frumoase
(exprimate în versuri şi muzică) adulterului Păunescu, nestăpânitului deseori
Păunescu, furiosului Păunescu, păcătosului Păunescu în sens larg. Da, exact
asta a fost în mintea celui care a exclamat: „Mare ţi-e grădina, Doamne!“, după
ce ţi-a auzit (nicidecum ascultat!) creaţia dedicată poetului sau în mintea
celui care a spus că tu nu ai simţul ridicolului. Tu erai din start condamnat,
cu mult înainte ca acordurile tale să zgârie delicatele timpane ale urechilor
domniilor lor.
Dar nu trebuie să te superi pe ei. Nu, nu trebuie să te superi pe ei şi-ţi voi
spune de ce. Nu cred că este nevoie de argumente savante care să convingă cu
privire la adevărul că tu produci valoare! Arta ta este expresia în primul rând
a sincerităţii tale de trăire. Desigur, este părerea mea, altul poate fi de altă
părere. Tu ai cântat pe marele poet, iar a susţine că Păunescu nu a avut talent
poetic este o gafă de proporţii comisă cu vinovăţie, cu vinovăţia de a fi
...incult. Bine, pot înţelege ura unui astfel de individ. Dar, dacă un astfel de
individ chiar crede că Adrian Păunescu nu a avut talent artistic, dacă el chiar
crede aceasta, mie mi-e milă de el...
Mai mult, în esenţă, Adrian Păunescu nu a considerat că el este buricul
pământului. Spunea: „Măcar atât să-mi scrie pe cruce – El a iubit valorile.– şi
mi-ar fi de-ajuns!“ Iar Păunescu nu doar că a spus aceasta, a şi făcut-o! Pe
cale de consecinţă rezultă că te-a iubit şi pe tine! Desigur, nici nu era nevoie
s-o mai spună, tu oricum ai simţit aceasta. Deci este vorba, în primul rând,
despre a apăra valorile. Mai mult, ce-ţi voi scrie în continuare poţi să postezi
pe blogul tău dacă vrei!!!
Dar să revin la ce-ţi spuneam – că nu trebuie să te superi pe cei care te-au
atacat. Îţi voi spune şi de ce. Opiniile lor au consistenţa unor ...scame. În
afară de formulări generale gen „Mare ţi-e grădina, Doamne!“ sau aceea că ai fi
ridicol, nu am văzut la atacatori argumente că Adrian Păunescu ar fi lipsit de
talent. Şi ele erau absolut necesare, atunci când te lansezi în astfel de
afirmaţii. Am văzut argumente gen : „Păunescu a trăit ca un porc şi a murit ca
un porc - 220 de kg!“
Păi, dragă Teo, nu te poţi enerva pe astfel de indivizi. Acestea sunt opinii
...scamă. Ei încearcă să ascundă de fapt ura lor atacând omul Păunescu cu
argumente de ordin moral. Totuşi Păunescu nu a fost un imoral prin definiţie, ca
să nu mai vorbim de faptul că aceasta nu-i scade nici pe departe din valoarea
literară.
Acestea sunt opinii ...scamă. Eu aşa le numesc, deoarece nu au consistenţă.
Accept oricând o discuţie serioasă care să argumenteze că poetul Adrian Păunescu
este mediocru, că opera lui nu ar fi artă veritabilă că, eventual, a plagiat
unele texte sau alte astfel de năzbâtii pe care le-am putea invoca. E dreptul
oricui să pună sub semnul întrebării creaţia oricui, doar de asta ai minte, să
judeci cu ea, nu să iei de-a gata opiniile altora!!! Problema e că trebuie să
faci asta NEPĂRTINITOR, CU VASTĂ CULTURĂ având argumente solide că arta lui
Păunescu n-ar fi artă.
Nu mi se pare o greşeală să ne întrebăm : „Oare, Adrian Păunescu o fi
într-adevăr un mare poet ?“ Dumnezeule, NU ESTE NICI O GREŞEALĂ ACEASTA !!! Este
chiar bine, este semnul că mintea acelui om care se întreabă aceasta chiar
lucrează şi nu ia de-a gata opiniile altora !!! Dar eu aş vrea să-l văd pe acela
care SĂ-MI ARGUMENTEZE SERIOS faptul că emoţiile sufletului meu create de poetul
Adrian Păunescu au fost şi sunt opera unui măscărici, a unui histrion, a unui
mânuitor abil de cuvinte, a unui fals talent literar. Hai, cine se încumetă
să-mi argumenteze aceasta ? Că eu, o picătură alături de milioanele de picături
care vibrau la Cenaclul Flacăra, alături de vibraţia oceanului de iubire Florin
Piersic, nu am făcut decât să mă îmbăt cu un drog ieftin, mediocru. Că, de fapt
noi toţi aceştia suntem ridicoli… Hai, cine se încumetă să-mi argumenteze
aceasta? Promit că nu-l scuip între ochi, însă doresc să aflu cam cât de
aberantă poate fi mintea umană...
Cei care te-au atacat pe tine, dragă Teo, nu se înscriu, însă, în această
categorie a minţilor aberante. Ei doar au opinii ...scamă. Bine, pe cale de
consecinţă, un om care are opinii scamă este şi el cam ...plutitor.
O opinie scamă nu are forţa de a te enerva. Şi, fii atent, o scamă nici măcar nu
te poate murdări! Când vezi o scamă pe tine nu te enervezi. Ar fi prea mult. Pur
şi simplu acţionezi cu calm, o identifici, o apuci şi o înlături chiar cu
oarecare ...graţie. E o scamă... îţi poţi spune în gând. Sau poţi să nu-ţi
spui... Nu te interesează de unde vine şi unde se duce.
Suntem la începutul mileniului trei!!! Doar o scamă mai poate cădea în nepermisa
capcană de a confunda opera unui artist (poet, cântăreţ, actor etc.) cu păcatele
săvârşite de omul pe umerii căruia geniul şi-a culcat cu graţie chipul lui
neprihănit de copil al universului.
Dar pentru scame orice adiere lină (care poate este un răsuflu tandru) poate fi
interpretată drept un uragan! Ele se vor agita, se vor scandaliza dramatic, vor
crede că vine un tsunami eolian menit să le ameninţe existenţa. E simplu de
explicat de ce se întâmplă astfel. Scamele prin definiţie sunt mici, uşoare şi
nu au stabilitate.
O scamă nu va înţelege niciodată că noi, cei care îl iubim pe Poet, suntem
primii care putem să-i recunoaştem imperfecţiunile omeneşti şi suntem primii
care avem un sentiment de neîmplinire pentru că omul Adrian Păunescu nu s-a
ridicat mereu (pentru că de multe ori a făcut-o!) la înălţimea geniului său
literar.
Dragă Teo, în prezenţa unei scame trebuie să te porţi cu mare grijă. Orice
răsuflare a ta o poate irita, o poate ofensa şi crede că îi ameninţi existenţa.
Sunt ciudate scamele. Uneori, dacă sufli asupra lor pentru a le înlătura, ele se
prind şi mai tare de materialul tău deosebit. Şi fii, te rog, atent ! Să le
numeşti gunoi ar fi prea mult ! Un gunoi are o anumită consistenţă, o anumită
greutate... Totuşi, ar fi sub ...demnitatea unui gunoi să-l numeşti scamă!
În prezenţa unei scame, dragă Teo, nu trebuie decât să-ţi ţii puţin răsuflarea
şi să acţionezi cu calm, cu foarte mult calm. O înlături uşor, cum spuneam,
chiar cu o anumită graţie... O înlături pur şi simplu. Fără nervi. Fără să te
intereseze nici de unde vine, nici unde se duce.
Cu aleasă preţuire,
Florin Fînaru
Am sa public aici si comentariile pentru ca s epare ca AP este cu adevarat foarte controversat si polemicile sunt necesare .
1 comentarii:
- (Ziarul de Iasi, 16 noiembrie, autor: Bogdan Cretu) http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/adrian-paunescu-intre-poet-si-idol-al-tribului~ni6r8t (fragment) Adrian Paunescu a inceput insa cu doua-trei volume de poezii care il anuntau ca pe unul dintre cei mai buni poeti ai generatiei sale. Ultrasentimente, Mieii primi si Fintina somnambula sint carti valabile si azi. Sigur, in anii '60 ele lasau o impresie mult mai puternica decit o pot face azi. Ceea ce a urmat, cariera politica, agitatorica a scriitorului i-a stricat si opera. Poezia civica a lui Adrian Paunescu, pentru care atita il lauda sau il scuza multi, nu este, de fapt, poezie; este gazetarie versificata. In cadrul generatiei sale, Adrian Paunescu ramine clar in urma unor poeti precum Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Ion Alexandru; mai mult decit atit, daca il raportam la poezia care s-a scris dupa 1948, el nu are cum sa fie pus alaturi de Leonid Dimov, Mircea Ivanescu, Emil Brumaru, Mihai Ursachi, Virgil Mazilescu, Ileana Malancioiu etc. Pe toti ii copleseste, e clar, prin cantitate. Eu unul cred ca poetul Adrian Paunescu s-a sinucis atunci cind a ales sa devina o persoana publica, un idol al tribului. Or, asta nu se putea face inainte de 1989 decit situindu-te, cu arme si munitii, cu trup si suflet, de partea puterii. Orice ar spune unii si altii, oricite scuze ar inventa, oricite texte aluzive ar identifica, adevarul evident este acesta: Adrian Paunescu a fost nu doar un poet de curte (ca si Corneliu Vadim Tudor, dar net mai bun versificator), nu doar un adulator al cuplului Ceausescu, ci un propagandist de prima marime al regimului comunist. Cenaclul Flacara a fost, ca unica alternativa la "divertismentul" oficial, un instrument de propaganda extrem de abil, realizat sub stricta supraveghere a Partidului Comunist. Demonstratia a facut-o, intr-o carte mai veche, Paul Cernat. Ca il pling acum toti menestrelii nu e de mirare. El i-a scos din salile caminelor culturale, unde aveau citeva sute de spectatori si i-a adus in fata unor stadioane cu zeci de mii de oameni. Si totusi, nu pot sa nu remarc: acest gen muzical, care este folkul, limitat si mediocru prin natura sa, a fost, la orgine, unul protestatar. Trebuie sa fii genial, ca Bob Dylan, ca sa faci muzica mare dintr-o chitara si citeva versuri. Iti trebuie insa obligatoriu atitudine anti-sistem. Or, in cadrul Cenaclului Flacara, muzica folk devenise o lalaiala obedienta, patriotarda, pe linia nationalismului ceausist din anii '70 si '80. De acord, tinerii erau multumiti, era totusi altceva decit Cintarea Romaniei (eu as spune ca era o versiune mai relaxata, desi la fel de atent controlata), dar in timp ce in Occident existau mari trupe precum Led Zeppelin, Deep Purple, Rolling Stones, Black Sabbath ori Iron Maiden, in Romania in voga erau Victor Socaciu, Ducu Bertzi, Stefan Hrusca ori, si mai rau, Vasile Seicaru. Spiritele rebele nu au facut multi purici sub obladuirea lui Paunescu: Pheonix, Vali Sterian au dezertat rapid. Eu unul cred ca in urma acestui fenomen ramine o muzica pe care inca o mai asculta "generatia in blugi" a acelor ani, care nu avea acces la ce se cinta afara, pentru ca asta le hraneste nostalgia. Este un atasament afectiv, nu valoric. Dar aceasta muzica va disparea odata cu generatia crescuta sub fascinatia Cenaclului Flacara. Sigur, nu neg exceptiile, dar acestea sint cam putine.
(Ziarul de Iasi, 16 noiembrie, autor: Bogdan Cretu)
RăspundețiȘtergerehttp://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/adrian-paunescu-intre-poet-si-idol-al-tribului~ni6r8t
(fragment)
Adrian Paunescu a inceput insa cu doua-trei volume de poezii care il anuntau ca pe unul dintre cei mai buni poeti ai generatiei sale. Ultrasentimente, Mieii primi si Fintina somnambula sint carti valabile si azi. Sigur, in anii '60 ele lasau o impresie mult mai puternica decit o pot face azi. Ceea ce a urmat, cariera politica, agitatorica a scriitorului i-a stricat si opera. Poezia civica a lui Adrian Paunescu, pentru care atita il lauda sau il scuza multi, nu este, de fapt, poezie; este gazetarie versificata. In cadrul generatiei sale, Adrian Paunescu ramine clar in urma unor poeti precum Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Ion Alexandru; mai mult decit atit, daca il raportam la poezia care s-a scris dupa 1948, el nu are cum sa fie pus alaturi de Leonid Dimov, Mircea Ivanescu, Emil Brumaru, Mihai Ursachi, Virgil Mazilescu, Ileana Malancioiu etc. Pe toti ii copleseste, e clar, prin cantitate. Eu unul cred ca poetul Adrian Paunescu s-a sinucis atunci cind a ales sa devina o persoana publica, un idol al tribului. Or, asta nu se putea face inainte de 1989 decit situindu-te, cu arme si munitii, cu trup si suflet, de partea puterii. Orice ar spune unii si altii, oricite scuze ar inventa, oricite texte aluzive ar identifica, adevarul evident este acesta: Adrian Paunescu a fost nu doar un poet de curte (ca si Corneliu Vadim Tudor, dar net mai bun versificator), nu doar un adulator al cuplului Ceausescu, ci un propagandist de prima marime al regimului comunist.
Cenaclul Flacara a fost, ca unica alternativa la "divertismentul" oficial, un instrument
de propaganda extrem de abil, realizat sub stricta supraveghere a Partidului Comunist. Demonstratia a facut-o, intr-o carte mai veche, Paul Cernat. Ca il pling acum toti menestrelii nu e de mirare. El i-a scos din salile caminelor culturale, unde aveau citeva sute de spectatori si i-a adus in fata unor stadioane cu zeci de mii de oameni. Si totusi, nu pot sa nu remarc: acest gen muzical, care este folkul, limitat si mediocru prin natura sa, a fost, la orgine, unul protestatar. Trebuie sa fii genial, ca Bob Dylan, ca sa faci muzica mare dintr-o chitara si citeva versuri. Iti trebuie insa obligatoriu atitudine anti-sistem. Or, in cadrul Cenaclului Flacara, muzica folk devenise o lalaiala obedienta, patriotarda, pe linia nationalismului ceausist din anii '70 si '80. De acord, tinerii erau multumiti, era totusi altceva decit Cintarea Romaniei (eu as spune ca era o versiune mai relaxata, desi la fel de atent controlata), dar in timp ce in Occident existau mari trupe precum Led Zeppelin, Deep Purple, Rolling Stones, Black Sabbath ori Iron Maiden, in Romania in voga erau Victor Socaciu, Ducu Bertzi, Stefan Hrusca ori, si mai rau, Vasile Seicaru. Spiritele rebele nu au facut multi purici sub obladuirea lui Paunescu: Pheonix, Vali Sterian au dezertat rapid. Eu unul cred ca in urma acestui fenomen ramine o muzica pe care inca o mai asculta "generatia in blugi" a acelor ani, care nu avea acces
la ce se cinta afara, pentru ca asta le hraneste nostalgia. Este un atasament afectiv, nu valoric. Dar aceasta muzica va disparea odata cu generatia crescuta sub fascinatia Cenaclului Flacara. Sigur, nu neg exceptiile, dar acestea sint cam putine.