miercuri, 10 noiembrie 2010

Eminescu -text cd cantece

Text CD Eminescu-fb


1.Revedere — Codrule, codrutule,/Ce mai faci, dragutule,/Ca de cand nu ne-am vazut/Multa vreme au trecut/Si de cand m-am departat,/Multa lume am umblat./— Ia, eu fac ce fac de mult,/Iarna viscolu-l ascult,/Crengile-mi rupandu-le,/Apele-astupandu-le,/Troienind cararile
Si gonind cantarile;Si mai fac ce fac de mult, /Vara doina mi-o ascult /Pe cararea spre izvor /Ce le-am dat-o tuturor, /Implându-si cofeile, /Mi-o cânta femeile./Codrule cu râuri line, /Vreme trece, vreme vine, /Tu din tânar precum esti /Tot mereu întineresti./� Ce mi-i vremea, când de veacuri /Stele-mi scânteie pe lacuri, /Ca de-i vremea rea sau buna, /Vântu-mi bate, frunza-mi suna; /Si de-i vremea buna, rea, /Mie-mi curge Dunarea. /Numai omu-i schimbator, /Pe pamânt ratacitor, /Iar noi locului ne tinem, /Cum am fost asa ramânem: /Marea si cu râurile, /Lumea cu pustiurile,/Luna si cu soarele, /Codrul cu izvoarele./
2.Ce te legeni - Ce te legeni, codrule,/Fara ploaie, fara vant,/Cu crengile la pamant?/
- De ce nu m-as legana,/Daca trece vremea mea!/ Daca trece vremea mea!/Of , of/Ziua scade, noaptea creste/Si frunzisul mi-l rareste./ Si frunzisul mi-l rareste./Of , of /Bate vantul frunza-n dunga -/Cantaretii mi-i alunga;/ Cantaretii mi-i alunga;of ,of /
Bate vantul dintr-o parte -/Iarna-i ici, vara-i departe./ Iarna-i ici, vara-i departe.,of , of /Si de ce sa nu ma plec,/Daca pasarile trec!/ Daca pasarile trec!Of , of .//Peste varf de ramurele/Trec in stoluri randurele,/Ducand gandurile mele/ Ducand gandurile mele/
Si norocul meu cu ele./ Si norocul meu cu ele.of , of /Si se duc pe rand, pe rand,/Zarea lumii-ntunecand, Zarea lumii-ntunecand /of , of .//Si se duc ca clipele,/Scuturand aripele, Scuturand aripele,of ,of /Si ma lasa pustiit,Vestejit si amortit/ Vestejit si amortitof of /Si cu doru-mi singurel,/De ma-ngan numai cu el!/ De ma-ngan numai cu el! Of ,of .
3.Ce e amorul? E un lung/Prilej pentru durere,/Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere./De-un semn în treacat de la ea/El sufletul ti-l leaga,/Incit să n-o mai poti uita/Viata ta intreaga./Dar inca de te-asteapta-n prag/In umbra de unghere,/De se-ntilneste drag cu drag/Cum inima ta cere:/Dispar si cerul si pământ/Si pieptul tau se bate,/Si totu-atirna de-un cuvint/Soptit pe jumatate./
Te urmareste saptamini/Un pas făcut alene,/O dulce stringere de mini,/Un tremurat de gene./Te urmaresc luminatori/Ca soarele si luna,/Si peste zi de-atitea ori/Si noaptea totdeauna./Căci scris a fost ca viata ta/De doru-i să nu-ncapa,/Căci te-a cuprins asemenea/Lianelor din apa .
4.Dorinta-Vino-n codru la izvorul/Care tremura pe prund,/Unde prispa cea de brazed/Crengi plecate o ascund. /Si în bratele-mi intinse/Să alergi, pe piept să-mi cazi,/Să-ti desprind din crestet valul,/Să-l ridic de pe obraz. /Pe genunchii mei sedea-vei,/Vom fi singuri-singurei,/Iar în par infiorate/Or să-ti cada flori de tei. /Fruntea alba-n parul galben/Pe-al meu brat încet s-o culci,/Lasind prada gurii mele/Ale tale buze dulci... /Vom visa un vis ferice,/Ingina-ne-vor c-un cant/Singuratice izvoare,
Blinda batere de vint; /Adormind de armonia/Codrului batut de ginduri,/Flori de tei deasupra noastra/Or să cada rinduri-rinduri.
5.Ce-ti doresc eu tie ,dulce Romanie-Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,//Tara mea de glorii, tara mea de dor?/Bratele nervoase, arma de tarie,/La trecutu-ti mare, mare viitor!/Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,/Daca fiii-ti mindri aste le nutresc;/Căci ramine stinca, desi moare valul,/Dulce Romanie, asta ti-o doresc. /Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,/Tinara mireasa, mama cu amor!/Fiii tai traiasca numai în fratie/Ca a noptii stele, ca a zilei zori,/Viata în vecie, glorii, bucurie,/Arme cu tarie, suflet romanesc,/Vis de vitejie, fala si mindrie,/Dulce Romanie, asta ti-o doresc!
6.De ce nu-mi vii-Vezi, rindunelele se duc,/Se scutur frunzele de nuc,/S-aseaza bruma peste vii /De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ? /O, vino iar în al meu brat,/Să te privesc cu mult nesat,/Să razim dulce capul meu,/De sinul tau, de sinul tau ! /Ti-aduci aminte cum pe-atunci/Când ne primblam prin vai si lunci,/Te ridicam de subsuori/De-atitea ori, de-atitea ori ? /In lumea asta sunt femei/Cu ochi ce izvorasc scântei /Dar, oricit ele sunt de sus,/Ca tine nu-s, ca tine nu-s ! /Căci tu inseninezi mereu/Viata sufletului meu,/Mai mindra decât orice stea,/Iubita mea, iubita mea ! /Tirzie toamna e acum,/Se scutur frunzele pe drum,/Si lanurile sunt pustii/De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii
7.La mijloc de codru des -Toate păsările ies,/Din huceag de aluniş/La voiosul luminiş,/Luminiş de lângă baltă,/Care-n trestia înaltă/Legănându-se din unde,/În adâncu-i se pătrunde/Şi de lună şi de soare/Şi de păsări călătoare,/Şi de lună şi de stele/Şi de zbor de rândunele/Şi de chipul dragei mele.
8.La steaua care-a rasarit/E-o cale-atât de lunga,/Ca mii de ani i-au trebuit/Luminii sa ne-ajunga./Poate de mult s-a stins în drum/În departari albastre,/Iar raza ei abia acum/Luci vederii noastre,/Icoana stelei ce-a murit/Încet pe cer se suie:/Era pe când nu s-a zarit,/Azi o vedem, si nu e./Tot astfel când al nostru dor/Pieri în noapte-adânca,/Lumina stinsului amor/Ne urmareste înca.
9.Lacul codrilor albastru/Nuferi galbeni îl încarcă;/Tresărind în cercuri albe/El cutremură o barcă./Şi eu trec de-a lung de maluri,/Parc-ascult şi parc-aştept/Ea din trestii să răsară/Şi să-mi cadă lin pe piept;/Să sărim în luntrea mică,/Îngânaţi de glas de ape,/Şi să scap din mână cârma,/Şi lopeţile să-mi scape;/Să plutim cuprinşi de farmec/Sub lumina blândei lune /Vântu-n trestii lin foşnească,/Undoioasa apă sune!Dar nu vine... Singuratic/În zadar suspin şi sufăr/Lângă lacul cel albastru/Încărcat cu flori de nufăr.
10.Oda in metru antic-Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;/Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,/Ochii mei nălţam visători la steaua/Singurătăţii.//Când deodată tu răsărişi în cale-mi,/Suferinţă tu, dureros de dulce.../Pân-în fund băui voluptatea morţii/Ne'ndurătoare.//Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus./Ori ca Hercul înveninat de haina-i;/Focul meu a-l stinge nu pot cu toate/Apele mării.//De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,/Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări../Pot să mai re'nviu luminos din el ca/Pasărea Phoenix?/Piară-mi ochii turburători din cale,/Vino iar în sân, nepăsare tristă;/Ca să pot muri liniştit, pe mine/Mie redă-mă!
11.Somnoroase pasarele-Pe la cuiburi se aduna,/Se ascund in ramurele /Noapte buna!Doar izvoarele suspina,/Pe cand codrul negru tace;/Dorm si florile-n gradina /Dormi in pace!/Trece lebada pe ape/Intre trestii sa se culce —/Fie-ti ingerii aproape,/
Somnul dulce!/Peste-a noptii feerie/Se ridica mandra luna,/Totu-i vis si armonie —
Noapte buna!
12.Sara pe deal buciumul sună cu jale,/Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,/Apele plîng, clar izvorînd în fîntîne;/Sub un salcîm dragă, m-aştepţi tu pe mine./Luna pe cer trece-aşa sfîntă şi clară,/Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,/Stelele nasc umezi pe bolta senină,/Pieptul de dor, fruntea de gînduri ţi-e plină./Nourii curg, raze-a lor şiruri despică,/Streşine vechi casele-n lună ridică,/Scîrţîie-n vînt cumpăna de la fîntînă,/Valea-i în fum, fluiere murmură-n stînă./Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare
Vin de la cîmp; toaca răsună mai tare,/Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,/Sufletul meu arde-n iubire ca para./Ah! în curînd satul în vale-amuţeşte;/Ah! în curînd pasu-mi spre tine grăbeşte:/Lîngă salcîm sta-vom noi noaptea întreagă,/Ore întregi spune-ţi-voi cît îmi eşti dragă./Ne-om răzima capetele-unul de altul/Şi surîzînd vom adormi sub înaltul,/Vechiul salcîm. — Astfel de noapte bogată,/Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu