Buna ziua. Ma numesc Teodor Munteanu si sunt cantautor de muzica pt copii. Cant dar si compun muzica pt copii. Cel mai cunoscut cantec compus de mine este Ursuletii s-au trezit, buna dimineata, care are deja vreo 15 milioane de vizualizari pe youtube. De 17 ani fac spectacole muzicale pt copii in scoli si gradinite. Daca doriti un spectacol muzical (chiar si pe perioada verii) ma puteti contacta la tel.0742770244.
  • oferta 2017
    Setul Kids-music 13 cd-uri) -pt uz didactic (contine si negativele pieselor)
    Setul Dor Music -cantece pt copii(pozitive si negative) -10 volume
    Cantece de-ale mele pe Youtube
    Grupuri infiintate de mine de-a lungul anilor

    duminică, 21 noiembrie 2010

    E-mail de la Florin Finaru : Onor în faţa veşniciei

    Teo, mi-a mai venit o idee! Noi am fost luaţi de val (ceea ce nu e tocmai rău în
    aceste condiţii) şi am uitat un lucru esenţial. El poate diminua, căci de
    risipit total e greu, multe din tristeţile celor care îl iubesc pe poetul Adrian
    Păunescu
    , tristeţi generate de indiferenţa crasă a intelectualilor României.
    Aici ai remarcat foarte bine, pentru că sunt convins că există mulţi oameni aşa
    zis simpli care îl admiră sincer pe marele poet.

    Am scris o poezie în care am utilizat o temă dintr-o scriere a lui Ion Creangă,
    alt mare român, scriere în care apare un gest ce m-a impresionat profund încă de
    când eram copil: sărutul pe care îl dă Alexandru Ioan Cuza (domnitor şi ofiţer
    în oastea ţării) lui Moş Ion Roată, după ce pe bătrân l-a scuipat boierul. Cuza
    face un gest măreţ ASUMÂNDU-ŞI PE DEPLIN eventualul reproş pe care l-ar primi
    din partea unor intelectuali ca ...Bogdan Creţu. De la înălţimea funcţiei,
    poziţiei sale, Cuza, reprezentantul AUTORITĂŢII PĂMÂNTEŞTI putea fi foarte uşor
    atacat că ar fi ridicol, că se coboară nepermis în noianul de ...maculatură al
    gloatei. Totuşi Alexandru Ioan Cuza face acel gest fiindcă sufletul lui a iubit
    cu adevărat valorile. Să nu uităm că Moş Ion Roată este reprezentantul oamenilor
    simpli, sarea pământului, cum îi numea Iisus. Dar reprezentantul acestora este
    şi Poetul..., artistul în general, alesul ce cântă bucuriile şi tristeţile
    lumii.
    Ei, tocmai acel gest pe care l-a făcut Alexandru Ioan Cuza l-a repetat astăzi
    Armata Română care l-a înmormântat pe Adrian Păunescu, un Moş Ion Roată trecut
    prin cultură al neamului românesc, Armată care l-a înmormântat, spuneam, pe poet
    cu onoruri militare.

    Hai să judecăm lucid!!! Dacă mergem pe logica lui Bogdan Creţu et. Company, ceea
    ce a făcut Armata Română este cel puţin BLASFEMIE, dacă nu ridicol, ridicol,
    ridicol!!!

    În orice stat Armata este recunoscută necondiţionat ca Forţă, ca Autoritate, ca
    valoare la urma urmei, ceea ce este logic, dacă şi Iisus spunea: Să-i dăm
    Cezarului ce-i al Cezarului şi Lui Dumnezeu ce-i al Lui Dumnezeu!

    Părerea mea, Teo, este că, prin gestul ei, Armata Română compensează cel puţin
    acum, la timpul prezent istoric pe care îl trăim, nesimţirea crasă a
    intelectualilor grei care, prin tăcerea lor, s-au dezis de valoarea poetului.


    Onor în faţa veşniciei
                             de Florin Fînaru

    (poezie dedicată Armatei Române care l-a înmormântat
    pe poetul Adrian Păunescu asemenea unui erou, cu onoruri militare)

    Spre cinstea ei armata tricoloră
    Omagiază azi eroul stins
    Şi asumându-şi sarcina majoră
    Înalţă salve către necuprins.


    Azi forţa ei e mare şi-nţeleaptă,
    Reflexul ei profund şi sănătos
    Şi-n faţa lumii îşi asumă dreaptă
    Recunoştinţa ei, solemn prinos.


    Înalt ignoră astăzi întrutotul
    Pigmeii care dau cu pietre-n geam
    Şi îşi omagiază patriotul
    În bătălia sacră pentru neam.


    Armata mea e astăzi uriaşă
    Şi chiar de-i pace-n ţară, e război,
    Căci zidul nepăsării se îngroaşă
    Şi-avem nevoie sacră de eroi.


    Bolnav mereu de greaua lumii temă
    La jugul sfânt al ţării s-a-nhămat,
    Iar Ea a hotărât atotsupremă
    Că-n veci de veci el nu va fi uitat!


    Poetul pleacă azi în ceruri ’nalte
    Armata dă onorul la străbun,
    Armata ţării a deschis o carte
    Şi-aude-n zare plânsul unui tun.


    Fii împăcat, maestre-al poeziei,
    Armata Ţării azi te-a sărutat,
    Ţi-a dat onoru-n faţa veşniciei
    Şi de scuipatul urii te-a spălat!

    Niciun comentariu:

    Trimiteți un comentariu