Cu scalpul la mezat

de Teodor Munteanu

Ca să trăieşti acum în România

Uşor nu e căci albul este gri  .

Aş vrea să merg dar pasul se destramă

Cu greu adun în mine tonuri vii .

Aş vrea să fac chiar oameni de zăpadă

Dar cine-n suflet a rămas copil ?

Românii merg privind in jos pe stradă 

De traiul greu şi starea de umil .

Când mergi  ca titirezul toată ziua

Şi-ncerci să faci din piatră gologani

Ne irosim printre cărări aiurea
Golindu-ne de cei mai tineri ani .

La faţă lumea pare-mbătrânită

Şi tinereţea parcă s-a topit .

E praful  gros pe zâmbetul din stele 
O gaură de mâl ne-a înghiţit .

Trec oamenii cu fetele cernite
Prin purgatoriul crud cu iz de iad
Căci preţurile astăzi te doboară

De-ţi cade-ncet  tot părul de pe cap .

Trăim o viaţă fără veselie

Nici bancuri nu mai sunt ca altadat' .

Românul este copleşit de preţuri  .

Vom scoate-acuşi şi scalpul la mezat  .

Trăim coşmarul unei clipe bete

Ce ne-a pierdut pe toţi la loz în plic .

Aş vrea să văd un răsărit de soare

Pe cerul vieţii luminând un pic .