de Teodor Munteanu
Eu am văzut un om ciudat
Căci de o vreme-i singur
Nevasta i-a plecat afar’
Iar el e prins de vifor .
Nu-i vina lui că-i apucat .
E doar o pasă proastă .
Fiindcă femeia i-a plecat
Să facă bani de casă .
Bărbatul singur e pierdut .
O spun fără greşeală .
E ca un câine vagabond
Sau om căzut în boală .
Nu ştiu de merită să-ncerci
Să faci aşa ruptură
Căci omul oricat de avut
Mănâncă tot cu-o gură .
Familii multe s-au distrus
Cu-aşa străinătate
E foarte greu ca să trăieşti
Când soţii sunt departe .
Mai bine să doreşti puţin
Căci viaţa este scurtă
Nu ăsta-i scopul pe pământ
Să bagi mâncare-n burtă .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.